Mulțumim, vă sunăm noi… Sanchi!

Revin cu alte chestii pe care nu ar trebui să le faci la interviu. Chestii care generează cu “Mulțumim, vă sunăm noi“. Sau mai nasolul “vă sunăm noi dacă e“. Dacă e ce? Dacă e cazul? Dacă e vreme frumoasă? Dacă e kilu’ de roșii 4 lei? Dacă e ce?! S-au găsit niște specialiștii lu’ pește să dea sfaturi. Ia să le vedem.

1. Vorbeşti prea mult. Se pare că recrutorii sunt impresionaţi neplăcut de candidaţii car nu se mai opresc din vorbit şi care vor să demonstreze cu orice preţ că sunt cei mai tari din parcare.

Asta e irelevantă. N-am văzut niciodată la un interviu pe careva să vorbească prea mult. Nicio telenovelistă care să povestească ce supă a făcut ieri și ce face vară-sa Cătălina Popovici, de când a născut, căci se știe că s-a îngrășat ca poarca. O singură dată l-am văzut pe unul agitat la interviu, vorbea de parcă era ceva orator antic. Ori un pui de Hitler sau Vadim. Apoi am aflat că omul era pe Extasy…

2. Dai vina pe alţii. Când un candidat începe să îşi vorbească de rău fostul şef sau să îşi acuze foşti colegi, pentru recrutor este un semn că omul respectiv are o problemă. Primul lucru pe care ar trebui să-l conştientizeze este că acuzaţiile în lipsă nu au nicio valoare.

Dar pe cine să dau vina? Pe mine că dormeam în birou? M-am îmbătat singur ca porcul? sau împreună cu colegul. E adevărat că eu am zgâriat mașina șefiului, dar și colegul era de vină că nu m-a oprit. El de că striga să-i dau și pe plafon cu cheia? Cică acuzațiile n-au pic de valoare. Ba au, nu știți voi adevărata valoare a cuvântului. Ia du-te la un ciumeg și zi-i ceva de mă-sa. Să vezi ce cafteală îți iei. Vorbe fără valoare, nu?

3. Nu recunoşti când faci o greşeală. Cei mai mulţi candidaţi spun că nu au avut niciun eşec profesional şi răspund cu seninătate că nu au greşit niciodată la serviciu. Chiar dacă acum au ajuns cu întârziere la interviu, nu ete vina lor.

Eșec profesional? Niciodată. Nu-i vina mea că s-a stricat copiatorul ăla. Nu-i vina mea că s-au încurcat lunile iulie cu iunie și n-am predat la timp un proiect. Și dacă întârzii la interviu nu-i vina mea. Că-i trafic mai ceva ca niciodată. Că de obicei dacă ajungi mai devreme, te pune să aștepți până se eliberează șeful. Adică stai o oră așa ca păpândăul, până te umpli de spume. Și evident că intri nervos la interviu. Mai e vina ta?

4. Trimiţi o scrisoare de intenţie de tip copy-paste. Cei mai mulţi recrutori primesc scrisori de intenţie care arată toate la fel. Continuă să le ceară de la candidaţi în speranţa că vor găsi şi câteva rânduri reale, scrise pe bune despre omul şi jobul respectiv.

Păi nene, trimit aceeași scrisoare de intenție la toată lumea. Nu-i copiată de pe net. Chit că-i trimisă la toată lumea. Adevărul e că niciodată nu vor citi scrisoarea de intenție. Niciodată patronii nu se vor uita în CV-uri. Secretara le listează ultimele 10 venite și de acolo o alege p-aia cu țâțe mai mari.

5. Nu eşti relaxat, te agiţi prea mult. Următorul aspect care îi deranjează pe angajatori se referă la supralicitarea pe care o aduc candidaţii – sunt mult prea agitaţi, vor neapărat să impresioneze şi să demonstreze ceva. Un recrutor vrea să te vadă aşa cum eşti în mod normal, zi de zi.

Evident că ești agitat. Ajungi cu întârziere din cauza traficului infernal. Și pentru că te-ai grăbit ai transpirat ca un porc. Cugr apele pe tine ca-n saună. Cum să nu-ți fie mâna fleașcă ca să dai noroc cu omul ăla? Bineînțeles că ai un punct în minus. Că nu ești ca scos din cutie la interviu. Ăia de se duc cu mașina cu aer condiționat la interviu nu le pasă dacă iau sau nu interviul. Sau vor să plece de la 1000 de 1300 de euro salariu. Nu ca restul care vrem 400 de euro salariu.

6. Eşti lipsit de entuziasm. Se pare că nici atitudinea plictisită a candidaţilor nu este pe placul angajatorilor. Ei vor să vadă oameni plini de entuziasm pentru jobul pe care urmează să-l presteze pe plantaţia patronilor. Ţi se cere, aşadar, măcar să mimezi entuziasmul, să dai impresia că eşti plin de optimism.

Lipsit de entuziasm. Auzi aici prostie. Adică să urli ca nebunul p-acolo.
– Programul va fi de 12 ore pe zi…
– Super! Mamă cât de tare!
– Salariul 600 lei pe lună…
– Wow, Dumnezeule, cât de mișto!
– Fără concedii…
– Holydays are so overrated! Ca să se vadă că știi și limbi străine.
Și la sfârșit îi mai pupi și mâine că și-a dat șansa chemându-te la interviu, nu?

7. Discuţi una-două despre salariu. Candidaţii care se grăbesc să întrebe de partea financiară nu sunt pe placul angajatorilor, ca şi cum nu pentru bani ar munci toată lumea, la urma urmelor. Ceea ce vor să vadă managerii HR este interesul pentru job şi abia la sfârşit, înainte să semnezi contractul, să ţi se spună şi care este salariul.

Păi normal. Nu întrebi din prima. Dar dacă ăla vione cu faze de genul 12 ore pe zi, fără zi liberă, fără sărbător, fără asigurare medicală. Nu întrebi de salariu? Să știi pe ce te bazezi. Că dacă îți dă 3000 de euro lunar, te duci. Chit că-n 3 luni ajungi la spital din cauza surmenajului, dar știi că ai luat per total 9000 de euro, nu un rahat de 1000 pentru 3 luni muncite ca un câine…

Mai bine mă apuc de învățat ceva nou. Mă bazez pe project management system software și mă duc la interviu fluierând. Și șuându-l la mișto pe angajator. Zic eu bine?

Comments

comments