Nemuritorul

Şi ajungem la acelaşi subiect pe care mie îmi place să-l dezbat, să-l disec si să-l arunc în patru mări şi zări.
Azi, serialul Nemuritorul.
Îl ştiţi cu toţii pe Duncan MacLeod, flăcăul ăla chipeş cu coadă, neras de 2 zile.
Cam cum era Lorenzo Lamas în Renegatul.

Genul ăla de macho man (sancho pancho ăsta macho man, Dumnezeu cu mila ce-o însemna şi-n ce limbă, dar trecem peste!) din anii 90, care făceau furori în rândul muierilor.

Aşa, ştiţi despre ce vorbesc.
Era o fază acolo în film, unde o groază de nemuritori d-ăştia se urmăreau şi se luptau cu săbiile până unul murea, toar tăindu-se capul. Ca la bampiri…. Băi, acu m-am prins de similitudine.
Şi bampirii erau nemuritori, nu? Şi mureau numa dacă le tăiai căpătâna, argintul doar rănindu-i, ca şi razele soarelui… Ce chestie!

Bun, nemuritorii ăştia erau o sumedenie de flăcăi de se duelau p-acolo ca în final să rămână numai unul.
Şi erau şi ceva gagici…

Cică ăla de rămânea ultimul în viaţă primea viaţă de muritor, adică putea să procreeze şi să moară de bătrâneţe.

Na, şi erau fel de fel de personaje, unii erau tinerei de 100 de ani, alţii bătrâni.
Ba Methos ăla avea 5000 de ani, cică era unul din cei patru călăreţi ai apocalipsei, Cronos (aşa era povestea asta cu feţi frumoşi).
Şi tot s-au duelat ei aşa până în final rămăseseră numai 3 sau 4 nemuritori. Care erau prieteni buni.
Şi aşa se termină serialul.

După aia a urmat filmul Nemuritorul 2000. Unde Duncan ăsta şi-o pune c-o gagică d-aia nemuritoare, şi copilul lor, născut imediat după bulăneală era Cel Ales. Adică ales să fie muritor…
Cum au trecut ei de la “nu pot avea copii” până la “copilul din legătura strânsă sau largă, numa sexuală să fie a 2 nemuritori va fi Cel Ales”, nu mă întrebaţi…

Chestia e că Duncan s-a luptat niţel cu Methos, apoi s-au despărţit prieteneşte, Methos ăla plecând cu calul (adineaori l-am văzut prin Piaţa Unirii), iar Duncan i-o pune lu’ bagaboanta aia (bagaboantă zic bine, că avea şi aia câteva sute de ani, şi dacă e să punem 4 bărbaţi x 300 ani, câte 4 pe 100 de ani, ajungem la o cifră de-mi dp cu virgulă. Curva!), apoi se naşte Alesul.
Care habar nu ştiu ce-a făcut mai departe că s-a terminat filmul.

De reţinut din toată povestea asta tâmpită e fapătul că ăia nu puteau fi ucişi.
MacLeod ăsta a sărit în aer o dată, şi s-a ridicat d-acolo de parcă era Terminator…
Ceva aşa tres de păr.
Unul, un nemuritor d-ăsta avea o idee. Avea 2 sau 3 căţei, nişte javre d-alea rotwailer, pe care le ăunea pe nemuritorul ălalalt, îl secau pâăla de puteri, venea ăsta şi îi tăia capul.
Cică făcuse treaba asta de sute de ani, cu mare succes. Evident până să se vadă cu MacLeod.

Mă, idee ăstuia era bună (flăcăul l-am mai văzut într-un serial dat parcă pe Antena 1, era el un ziarist de lucra noaptea şi rezolva tot felul de crime şi mistere d-astea orăşeneşti), cu câinii, dar mă mir că doar el a avut-o.

Băi nene, serialul se petrecea în America, în anii 90. Mă, ăia n-auziseră de un Samuel Colt? De o firmă italienescă Beretta? De austriecii de la Heckler Koch? Nu, nimic?

ERA DE 1000 DE ORI MAI SIMPLU SĂ IEI UN TRANCAN LA TINE, ŞI CÂND SIMŢEAI UN NEMURITOR D-ĂLA, ÎL ÎMPUŞCAI, ĂLA “MURIND” VREO DOUĂ MINUTE, TIMP ÎN CARE TU-I TĂIAI CĂPĂTÂNA.
Băi, greu era!
Dar nu nene, aveau ăştia fel de fel de săbii, numa un pistol nu.
Mă întreb cum naibii au trăit ăia atâţia ani, când soluţia era LMC?

Data viitoare vorbim de o comedie de acţiune veche, tot din anii 90, pe care dacă n-aţi văzut-o aţi pierdut un film absolul meseriaş.

Comments

comments

12 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *