Nu am eu treabă!

Vi s-a întâmplat vreodată asta?
Să urlați la careva “nu am eu treabă!”?

Mie mi s-a întâmplat ieri.
După cum bine știți, pe grafică nu găsesc nimic de muncă, decât benevol.
Și cum benevol nu-mi plătește nimeni facturile, m-am rebăgat la pază.

Dar și aici e nasol. Până n-ai atestat de pândar ești un neica nimeni, indiferent câtă carte știi tu, indiferent de ce Iq ridicat ai.
Așa și cazul Spanacului.

Numai că ieri era cât pe ce să bat pe careva.
Stau la casele de marcat în Mega Image.

Și evident, și eu și casierele avem de-a face numai cu cretini.
zilele trecute a venit o dezichilibrată mental să-și ia bere. Femeia străzii.
Sincer mi-e milă de oamenii ăștia, dar nu am nicio putere să-i ajut.
A luat bere și-a plecat.
După 4 ore revine. Cântărită pe ea de puțea a hazna turcească veche de milenii.
Cu 5 lei, să-și ia iar bere, eviden.
Bere Newmarkt. Ieftină și bună. Vine la Berarul review la Newmarkt, cât de curând.

Apoi vine un cetățean de etnie rromă, grăsune, cu 2 copii după el.
Iau ăștia un suc la 2,5 litri,unul din copii ia alt suc, și încep să bea din ele.
Ajung la casă.
Cu sucurile desfăcute.
Bă, și nu-l vezi pe meșteru’ tucuiriu că iese afară?
Și copiii după el…
Ies în ușă. Că cică-l așteaptă pe frate-su care e alături, la farmacie.
Vine frate-su.
Se mai plimbă ăla 10 minute în magazin.
În timpul ăsta casa era blocată, căci casiera se apucase să bată sucurile, doar ăla a venit și le-a trecut la casă.
Și se mai învârt ăia, mai ia un pachet de țigări, mai o pâine, ba n-am bani de pâine.
Dar sucul de ce l-ai bagat? Că n-am bani.
Nu scot țigările, scoate sucul. E început sucul, nu-l putem scoate.
Până la urmă au plătit. 40 de lei și 20 de minute de nervi. a dat Dumnezeu de s-a făcut 10 seara și am pus lacăt pe ușă.

Dar ieri… O, Doamne! Cred că au venit jumate din cretinii capitalei.
Erau 3 case deschise, din 5. Lumea nu face coadă la fiecare casă, cum se făcea pe vremuri.
Nu nene, lumea face o coadă, și unde se eliberează, țuști cu produsele.

Trei case deschise, 8 persoane la o singură coadă.
Și-l apucă pe un cântărit vociferarea:
– Ce scrie acolo dom’ne? către mine…
– Ce să scrie, fac eu pe prostul.
– Dă-mi 5 lei, că-s a 6-a persoană la rând.
– Să-ți dau prin gură, îi zic în gând. Trag aer în piept și-i explic faza că primește îia 5 lei dacă e al 4-lea ins la o coadă, când nu-s deschise toate casele, iar celelalte case au mai mult de 4 inși la ele.
– Hai dom’ne nu mai parlamenta, că știi că n-ai dreptate! mi-o taie scurt.
– Domnule dragă, vă aduc consemnul de ordine interioară? Fac eu regulile aici? E vina mea că nu mai știți să stați la coadă?

A mai comentat mai subțire până s-a dus dracului afară. După ce-a luat o pâine și o ciocolată.

După aia m-am dus să halesc. Mi-era foame…
Când vin, șeful de tură de stătuse în locul meu în față mă pune în temă.
Un tânăr în verde e în magazin cu un ditamai ghiozdanul în spate.
Să-l opresc să-l controlez la ghiozdan.

Așa bucurie am când tre să-l opresc pe unu… De mai bine mi-ai da să fac ceva de analiza matematică, urlându-mi salam în căști, în mijlocul deșertului.

Ajunge ăla la casă, mă uit după șeful de tură. Care nu se vedea. M-am prins că s-a dus în spate să se uite pe camere dacă-l opresc pe ăla.

Plătește omul și dă să plece.
– Mă scuzați, pot vedea ce e în ghiozdanul dvs…?
– Desigur!
– … deoarece e interzis să intrați cu el în magazin. M-am simțit obligat să-i explic de ce l-am oprit așa…
– Unde scrie că nu am voie cu el? Arăta-ți-mi afișul!
– Nu este afișat, face parte din ordinea interioară a magazinului.
Mă uit în ghiozdan, avea omul un titamai tunul de aparat foto. D-ăla de 40j de milioane.
Ghiozdanul ditamai animalul, nu intra în cșeta aia. Și chiar dacă intra, nici eu nu lăsam scula acolo, să fi fost în locul lui.
– Mulțumesc, e totul în regulă!
– Știți că data viitoare dacă mă mai opriți fără să aveți afiș lipit în care să se specifice că n-am voie cu ghiozdanul în magazin, vă pot da în judecată!
– Faceți cum credeți de cuviință!
– Bună seara!
– Bună seara.

Mă luase durerea de cap… De unde să știu că mai urmează vreo 2 cretini? Dar cretini cu acte, ăsta cu aparatul foto a vorbit civilizat și clar.

Apoi vine cucoana.
O tanti trecută de 60j de ani, unsă cu toate alifiile, boită cu rujuri, farduri, parfumuri, inele, cercei, mărgele sclipitoare.
Fără să-ți sară în ochi, era elegantă toanta madama.
Care pune toate produse la casă, apoi se uita în jur ca vaca. Nu știa ce să facă cu coșulețul. Se uita la mine.
Eu mă uitam după niște ciudați la o altă casă, care se găsiseră să facă mișto de casieră.
Și începe tâmpita să urle la mine.
– Ce faci domnule, mă ignori? Așa tratezi clienții? Ia-mi coșul ăsta din mână, să te învăț eu ce trebuie să faci?

I-am luat coșul din mână și l-am pus la jumătate de metru de ea. În fața unei case de marcat care e puțin uzitată.
– Lăsați-l aici doamnă!
– Pff…

A plătit și a ieșit. Deja mă umplusem de spume.
După ce că ești pielea sulii ca paznic, mai vine și-o vacă d-asta să te frece la cap.

După 5 minute, se făcuse acolo ditamai coada, toate casele pornite, lume puhoi, parcă se dădea unt gratis.

Ajunge în față o fetiță.
– Mami! Mami! Mami, unde ești?

Trece pe lângă mine, reintră în magazin și începe să urle:
– Mami! Mami!

O cucoană, care voia să plece, se uita la mine.
– Ce faci domnule? Ce stai așa! N-o ajuți să-și caute mama?

A dat Dumnezeu de l-am văzut pe șeful de tură, i-am făcut semn să-i caute pe mă-sa lu’ aia mică.

Dar era cât pe ce să urlu la aia de m-a apostrofat:

NU AM EU TREABĂ! NU E TREABA MEA Să Vă IAU COȘURILE DIN MÂNUȚE, SĂ VĂ PUN PRODUSELE ÎN PLASĂ, SĂ VĂ CAUT COPIII PIERDUȚI, ȘI SĂ VĂ ASCULT TOATE OFURILE ȘI NEMULȚUMIRILE VOASTRE!

Căci eu nu am voie să mă ocup ce cărucioare, coșulețe etc.
Să le aranjez, să le mut, să le ia gaia.
Pe mine mă vede șeful de obiectiv pe cameră. Dacă ăla vede că am făcut ceva ce nu e în atribuțiile mele, e jale.
Cât timp aranjez eu un coșuleț sau mă uit după tâmpita aia de-a lăsat-o pe fi-sa singură prin magazin, un hoț vine și fuge cu produse de milioane, bazându-se pe neatenția mea.

Acum 2 zie, un hoț a venit în magazin, și-a burdușit geaca cu file de somon și-a vrut să iasă pe ușă.
Eu nu eram la muncă, dintr-o întâmplare ciudată.
Joi am fost la văcuțe irlandeze, și mi-am luat liber.
Șeful de obiectiv a crezut că vreau și vineri liber, iar sâmbătă și duminică credea c-s liber, după cum mi-era tura.
Așa că l-a adus pe un flăcău din altă parte, să-l școlească să-l facă șef de tură pe un obiectiv.
Așa că învățăcelul cu șeful de tură erau prin magazin, iar țn față era șefa de tură de pe tura veche, care mai stătea o oră, cât să-i arate ăluia ce și cum.
Și femeia a pus mâna pe hoț, care a rupt-o la fugă, împingând-o.
De-a căzut biata femeie cu mâna de colțurile scărilor de intrare în magazin, și și-a rupt mâna!

Hoțul a fost prins de un client de l-a fugărit și l-a adus înapoi șifonat.
Mă rog, idee e că în locul bietei femei trebuia să fiu eu!
Dacă nu-l trimite pe ăla la școlarizare, să-l facă șef de tură…

Și cu toate tâmpeniile pe care trebuiește să le înghițim de la potențialii clienți, mai avem parte și de handicapați d-ăștia.
Hoți, cerșetori, oameni nemulțumiți.
Ce să mai, circul de pe lume.
Totul pentru 4.4 lei pe oră…

A, fază tare. Telefonul mobil trebuie predat la intrarea în serviciu. Eu a spus clar că nu predau telefonul. Îl țin pe vibrații și nu vorbesc la el.
Și cel mai nasol e că paznicul și casierele nu au voie să bea apă acolo în fașă! Trebuie să/și ceară pauză, să se adape.
Și nu multe pauze!
Adică ieri am băut apă o daă la 2-3 ore…
Mai rău ca la pârnaie!

Comments

comments

12 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Dacă vă merge blogul greu, nu dați vina pe hosting!

Până mai zilele trecute dădeam vina pe hosting deoarece mi se mișcau greu unele bloguri. Se uitau ăia, bieții de...

Tu știi câtă muncă e pentru un colț de pâine?

Circa o treime din mâncare o aruncăm. Asta înseamnă că europenii aruncă în jur de 80 kilograme de mâncare pe...

TRIUMFUL CANTITATII IMPOTRIVA CALITATII!

"Democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numarul înlocuieste calitatea." - Petre Tutea Traim intr-o...

Close