Nu există șaorma cu de toate!

Ați auzit expresia “șaorma cu de toate“. Ei bine, expresia este incorectă. Nu există pe lumea asta șaorma “cu de toate“. E imposibil să pui într-o șaorma TOATE chestiile de mâncat. Poate dacă faci o șaorma de 2 kilometri lungime, poate atunci vei avea loc să pui TOATE ingredientele în ea.
Gândiți-vă. Ați văzut șaorma cu ouă de crocodil? Cu măruntaie prăjite de veveriță? Cu șofran? Cu folie de aur comestibilă? Unde-s mă nene măslinele din șaorma? Dar ciupercile? Ați văzut vreodată să-ți pună muștar la șaorma?
Iar când ceri la o șaormerie, una “cu de toate“, se înțelege că se va pune în ea toate chestiile pe care le are șaormeria respectivă.

Niciodată nu se va întâmpla așa ceva! Doar într-o șaorma babană, o chestie imensă, cât roata carului au avut loc toate treburile pe care le avea șaormeria respectivă. Dar când te duci și ceri o șaorma mică, cu de toate, râde șaormarul de tine cu gura până la urechi. În lipiuța aia intră vreo 5 cartofi prăjiți, 100 de grame de carne, două fâșii de varză, o spârcăitură de ketchup și o lingură de maioneză cu usturoi. Și aia e șaorma. Apoi ți-o îndeasă într-o foaie de hârtie și-o strânge bine, de-ți iese jumătate din umplutură pe la capete. De câte ori ai dat pe tine atunci când ai mâncat una? De câte ori ți-a rămas în punga aia cam un sfert de compoziție? De nu știi cum s-o mănânci, de frică să nu te urmărească cineva cu privirea, să vadă cum bagi degetele în pungă, să ajungi la cartofii și carnea care se zbat în sosul ăla. De-ți trebuie un pachet de șervețele umede ca să te poți șterge pe mâini, le gură, pe nas… nu știu cum de, într-o zi, am dat cu maioneză și pe sprâncene. Nu mă întrebați, că nu știu să vă răspund!

Și vă spuneam de o șaorma babană. Prin 2006-2007, fiind plecat împreună cu un coleg prin oraș, să ducem niște cărți la librării (nici nu știam cum să plecăm mai repede de la birou, astfel încât toată ziua am petrecut-o în oraș, mergând agale), ne-am oprit pe la prânz la o șaormerie.
– Florine, mi-e foame! zic eu cu ochii către lipii și carnea rumenită frumos.
– Taci că și mie. Hai să intrăm!

saorma

Intrăm înăuntru și ne uităm la ce conține, precum și la prețuri. Și acolo avea șaorma babană. O imensitate, nu exagerez când spun că avea în jur de un kilogram și ceva. Am luat două bucăți. Plus câte un suc mediu. În șaorma aia am văzut să intre absolut TOT ce avea acolo. Carne, cartofi prăjiți, 5 feluri de sos, varză verde, varză roșie, ardei iute, ketchup, trei felii de cașcaval!!! În plus, mi-a pus din absolut toate prafurile și mirodeniile aflate acolo. Să fi fost în total vreo 10-12 feluri de mirodenii. Cu toate le-a umplut. A stat la fiecare șaorma cam vreo 5 minute s-o bibilească. 15 lei șaorma, dar a meritat din plin.
Partea frumoasă a venit când Florin a terminat de mâncat partea lui și se mai gândea să-și mai ia una:
– Băi, babană babană, însă mie tot mi-e foame! se plângea el

Eu abia terminasem 2 treimi din a mea, nemaiputând să mănânc restul. Da, eu am zis că nu mai pot mânca!
– Na mă, mai am asta, vrei?

N-a așteptat să îi zic de două ori. A mâncat și treimea de-mi mai rămăsese mie apoi a declarat:
– Ei da, cu asta m-am săturat. Bună șaorma, sărut mâna pentru masă!
– Hai să crești mare!

După vreo 2 ani lucram în altă parte. Undeva unde-mi comandam aproape zilnic mâncare. Aflasem de FoodPanda și-mi petreceam o bună bucată de vreme căutând feluri de mâncare. Asta deoarece aveam de căutat nu glumă. Am văzut cu ocazia asta feluri de mâncare de care nici nu auzisem vreodată. Nume exotice, deți lăsa gura apă, preparate de-ți ajungeau aburinde în jumătate de oră la birou. De se întreba lumea ce mănânc eu bun acolo, că vor și ei. Păi cred și eu, când venea un miros de pizza proaspătă, cu cașcavalul extra topping care se întindea cât aveai mâna de lungă, parcă îți venea să arunci iaurtul ăla cu fructe.
christmas backgroudv2
Alin, tipul de la IT, mare gurmand, grăsune, a zis că-i place și lui site-ul, vrea să-și comande, dar n-o s-o facă.
– De ce? Îți place, dar nu-ți iei. De ce? Nu ai bani?
– Nu e vorba de asta. Păi aș comanda de toate! Mă îngraș!
– Lasă că și eu am pus pe mine! Hai să luăm o pizza!
– A, uite, a picat netul!
încerca el să o dea la întors.
– Ai Apple, da? Vezi că au aplicație iOS
– E la reparat ăla. N-am telefon, nu putem comanda.
– Lasă că am eu Toshiba cu Android!

Și până să se dezmeticească, eu făcusem comandă la pizza. Una mare, cu mult cașcaval, multă ceapă, ardei iute, șuncă, fel de fel. De atunci am sentimente mixte, ca și Alin despre FoodPanda. Expresia “i hate to love them” se potrivește perfect.

Îi iubesc pentru faptul că pot găsi toate restaurantele bune, cu tot cu recenzii ale clienților, cu bune, cu rele, dar parcă i-aș și urî așa nițel, căci m-am îngrășat ca porcul. Era frumos făcută o altă chestie. Faci comandă, iar dacă ajungi să-ți iei singur mâncarea, într-o oră, PE JOS, comanda era gratuită.
Însă mulți ar fi trișat.
Să-ți fi zis curierul:
– Vrei pizza?
– Da frate, că-s lihnit!
– Bagă 50 de flotări!

Voi v-ați comandat ceva prin intermediul lor?

Articol participant la acest concurs, de care am aflat de la Javra!

Comments

comments

No Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
La multi ani, Adriana Vasile

Azi e ziua nevastuicii din dotare, asadar m-am gandit sa-i fac un cadou frumos. Si cum ea a facut o...

Pâinea, mai greu de găsit?

Un proiect de lege care a intrat în vigoare de la 1 septembrie anul curent a reușit să dea peste...

Breaking bad – final de serial

Am terminat de urmărit serialul Breaking Bad. Îmi pare bine că m-am apucat să-l urmăresc după ce s-au terminat filmările,...

Close