Nu mai pot purta tricou!

Dezastru, fraților! Observ că nu (mai) pot purta tricou!
De maieu nici nu încape vorba, nu cred să fi ieșit vreodată pe stradă doar în maieu. Ba, mint. La concertul Sepultura am avut un tricou fără mâneci, aducea a maieu așa. Negru, cu mesaj foarte mișto.

Avea desenat un musculos gol, cu brațele ridicate în sus, cu capul întors către noi, zâmbind puternic.
Și scria LOOK, NO HANDS! Iar în fața lui, pe la mijloc așa, era o halteră, cu greutăți imense. Deci ridica haltera pe jucărie. Ciumeg omul. A fost rupere maieul-tricoul ăla și la Vama Veche, după 2-3 ani…

Acum nu pot ieși pe stradă decât cu cămașă. Bine că am cămăși hawaiiene. Vreo 4-5, însă până nu voi avea 10 nu mă las…

000476-titleimageȘi știți de ce nu mai pot purta tricou? DIN CAUZA BURȚII.
Am un burdihan imens, cum am mai spus cu nenumărate ocazii. Aia cu pedalatul pe bicicletă în intimitatea sufragerie a cam ieșit din calcul. Nu de alta, ci de lene…
Mai rău e că mi-au dat și țâțele. Bine, nu ca Drăgușanca, însă ca o fetiță de 12 ani tot le am. Stai… n-a sunat bine deloc asta…
M-am gândit la soluția imediată a leneșului. Liposucția. Dar când am văzut poze de după m-am lăsat. Asemenea răni nu le faci nici dacă-ți fac ăia marsupiu ca la cangur prin Ferentari…

Plus prețurile. Imense. De banii ăia îmi angajez nutriționist personal care să-mi facă piața și să-mi dea și cu lingurița, ca la copii.
Nu credeam niciodată că voi ajunge așa. Să-mi fie greu să mă încalț. Să obosesc urcând două etaje…
Îmi aduc aminte de-o fază al naibii de comică pe tema urcatului.

Lucram la Casa Scânteii (burta era pe la începuturi), la prima editură. Firma avea sediul la demisol. Nu vedeam soarele ziua întreagă, vă dați seama. Și ca să ajungem la toaletă trebuia să urc de la demisol la parter, apoi la etajul 1. Care etajul 1 de fapt e cât două etaje normale. Vreo 30 de scări. Numai că la budă era ocupat… Neștiind că la capătul celălalt al culoarului (culoar d-ăla ca-n Wolfeinstein, numa cu uși de birouri de-o parte și de alta, lung de peste 100 de metri) mai e o toaletă, am urcat alte 30 de scări până la etajul 2. Și na, le-am alergat, făcând pe mine. Și nu era facere d-asta uzuală de bere, era facere mare, de la lubeniță, lapte, bere și șaorma. cu tunete și bolboroseli mai ceva ca-n vulcan.

Și am ajuns la etajul 2 în fugă. Acolo, în capul scărilor erau două băbuțe. Face una dintre ele, uitându-se la mine:
– Eh… tinerețea.

ȘI EU ERAM LAC DE SUDOARE, CU LIMBA DE UN COT, GÂFÂIND CA UN CÂINE PE GRĂTAR, LA ECUATOR!

Comments

comments

8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Berarul recidivist

Azi Spanacul a comis-o din nou. Berarul e recidivist! Vedeţi mai jos ce-a putut să facă într-o zi frumoasă de...

Cinste bravilor noștri pompieri!

Fără cuvinte! Așa ceva... Via Dan

De ce sa mergi in Amsterdam

Amsterdam este un oras perfect pentru o escapada de weekend sau chiar o vacanta pe o perioada mai lunga. Arhitectura...

Close