O călătorie legendară

Profesorul se ridică cu greu de pe pat. Bătrânele sale oase trosneau. Își trăise viața cu demnitate. Avea însă un singur regret. Nu făcuse acea călătorie legendară la care visa încă de pe băncile facultății.
Toată viața fusese profesor. Le preda elevilor din ce în ce mai dezinteresați despre teoriile lui Einstein, despre puntea Einstein-Rosen, așa numita gaură de vierme.
Le preda însă degeaba, tineretul fiind mai degrabă interesat de acel dans drăcesc la modă, twistul, de mașinile rapide decapotabile și de restaurantul ăla McDonalds.

Câte amintiri îl năpădiseră pe profesor… Știa că din ce în ce mai repede îi va veni și lui sfârșitul. Totuși călătoria legendară la care visa dintotdeauna n-o făcuse. Acest gând îl obseda.

Se îmbrăcă cu greu în hainele bune, își potrivi ceasul și păși în laborator.
Era bucuros oarecum. După zeci de ani de cercetări, calcule complicate și sute de eșecuri, experimentul său era gata.
Construise ceva ce toată lumea declara că nu există. Contruise mașina timpului.

Păși cu inima îndoită în interiorul mașinăriei.
– Dacă n-au fost bune calculele? Dacă limita de lambda convergentă în infinit este… Mii de calcule și formule îi năpădeau mintea.
Cu mâna tremurând setă data în mașinărie. Anul 1932. Perioada prohibiției.
Porni mașina timpului.
Huruituri și zgâlțâieli, o lumină orbitoare și se trezi dintr-o dată pe un câmp. În depărtare zări niște barăci. Cu bastonul care nu-i lipsise în ultimii 20 de ani porni încet către clădiri.
Era seară, dar dintr-o clădire se auzea muzică și niște răsete.
– Acum să vedem dacă am nimerit în 1932… își spuse bătrânul profesor.

Se uită printre crăpăturile halei. Erau vreo 20 de oameni, care încărcau niște camioane cu marfă. Se bucură nespus. Era în anii ’30, camioanele erau Ford V8, puternice. Le știa bine, avusese una în tinerețe.
În plus oamenii erau îmbrăcați specific anului. Iar capac îi pusese melodia Moanin’ for you, cântată de Mills Brothers, care se auzea la radio.

– Dumnezeule, chiar am ajuns în 1932! se bucură profesorul nespus.

Stătu se se uite puțin la acei oameni și-și aduse aminte cum nepoata lui, Daphne, fusese la cursuri de dans sector 2, special pentru a intra cât mai bine în rolul unei puștoaice din anii 30-40 care voia să devină balerină, în ciuda greutăților familiei și a războiului imenent. Și Daphe se documentase temeinic despre dansul din acea vreme, fusese singurică la librărie și citise tot ce putuse despre dansurile și porturile de atunci. Ba chiar îl zăpăcise pe bătrânul profesor ca să-i facă rost de ceva discuri cu muzică de pe atunci, deoarece elo, ca profesor universitar avea mai multă trece decât ea, o puștoaică de 10 ani. Cine s-ar fi uitat la ea? Ce e aia “vreau să dansez ca în anii 40?“.

Profesorul se grăbi să se întoarce la mașina timpului, aflată pe câmp. Se întunecase afară și se auzeau în depărtare urlete de câini.

Ajunse la mașinărie și-o porni… înapoi în viitor.
Nici nu mai tremura de emoție la zdruncinături și lumina orbitoare. Mașina timpului funcționa perfect. Ajunse iar în timpul său.
– Călătoria mea legendară poate începe… își spuse profesorul.

Căută prin sertare și găsi o hartă veche. Dintr-o laviță scoase toga în care fusese costumat la bal, acum 60 de ani. Era puțin roasă de molii, însă era purtabilă.

Își făcu o mică bocceluță în care-și puse harta veche, un ceas, niște monede antice de aur, obținute cu greu acum 20 și ceva de ani de la un negustor și un pistol încărcat. Pentru orice eventualitate.

Se îmbrăcă în togă și se reurcă în mașinărie. Călătoria lui putea începe.
Setă data 1 august anul 200 î. en, și poziți pe hartă. Vechea Grecie. Porni mașinăria, mai bucuros ca un copil când desfăcea cadourile de Crăciun.

Iar zgâlțâieli, lumină orbitoare și… se trezi în Insula Corfu!
Aici voia să ajungă. De bucurie îi dădură lacrimile.
Setase aparatul să pice pe-o insulă mică, departe de văzul lumii. În jur numai copaci înalți și nici țipenie de om. Totul era perfect. Merse prin jungla aceea de copaci, făcând din când în când semne pe copaci, să-și găsească înapoi drumul către mașinărie. Se bucură, era în acea călătorie pe care o visase demult…

Ajunse la malul apei și văzu niște pescari care voiau să plece. Le făcu semn să-l ia și pe el. Vorbeau ăia uitându-se la el ca la circ, dar bătrânul profesor le făcu semn că e mut.

Îl duseră pe insula mare, unde-l predară autorităților. Ghinionul făcuse ca insula să fie încă sub patronaj roman.
Partea bună era că știa italiana, deci putea să înțeleagă ce vorbeau romanii.

Îl duseră în fața marelui Francisconius, guvernatorul insulei.
– Ce e cu tine moșule?
– M-am trezit pe malul apei, n-am idee cum am ajuns acolo.
– Nu ești grec, nici roman, după haine. Toga aia ruptă ce e pe tine? De unde ești?
– Nu știu, nu știu nimic. Habar n-am cum am ajuns aici.
– Aha, un nebun deci. E molimă de nebuni! strigă Francisconius către gărzi.
– Nu mărite, nu-s nebun. Sunt profesor, asta e tot ce știu.
– Și ce predai?
– Fiz… Matematică!
– A, e bine atunci. Poate ne poți ajuta cu ceva.
– Vă ajut cu mare plăcere, dar mă lăsați să văd și eu insula?
– Da!

Francisconius chemă 3 gărzi și le spuse să-l ducă pe “matematicianul ăsta aiurit oriunde vrea să meargă“.

Profesorul vizită toată insula de la un cap la altul.
Prima dată văzu vechiul templu din Kardaki, acum o ruină, apoi statuia lui Dionysus Bacchus.
dyo kardaki

Apoi profesorul văzu Ruinele de la Angelokatro și insula Pondikonissi.
pondikonissi angelokastro
corfu korfu_angelokastro_13405

Profesorul vizitase toată insula. Acum trebuia să plece înapoi acasă. Toată această călătorie îl slăbise și nu se simțea prea bine. În plus, uitase pastilele de inimă pe noptieră.
Îi rugă pe paznici să-l ducă înapoi pe malul mării unde-l găsiseră pescarii. Răspunsul lor fu categoric. NU!
Reuși totuși să-i înduplece spunându-le povești cu Zeus, Afrodita și Hercule. Ba chiar îi mințise că a găsit sabia lui Hercule acolo și că ar fi o captură bună pentru guvernatorul Francisconius.

Tot drumul profesorul le arătase paznicilor toate obictivele de vizitat în viitor în Corfu. Evident că-l credeau nebun, însă glasul său limpede și firea blajină nu păreau periculoase.

Ce credeți că le-a prezentat profesorul?

Muzeul Scoicilor.
Va deține una dintre cele mai mari colecții de scoici din lume. “O mare atracție pe viitor“.
Paznicii zâmbeau.
– Moșul clar e nebun, în viitor oameni vor fi așa atrași de scoici, cum sunt acum copiii de 3 ani și femeile gravide?
– Da, lumea va veni aici pentru a vedea aceste scoici uimitoare!
scoica-1scoica-2

Mănăstirea de la Muntele Pantokrator.
Pe viitor oamenii vor avea un singur zeu, numit Dumnezeu, le spuse profesorul. Aici pe muntele Pantokrator („Atotputernicul”) în anul 1347 se va construi o mânăstire superbă. Va fi distrusă în 1537 dar reconstruită 200 de ani mai târziu.
– Mda, clar nebun. Acum mai zice că vom avea un singur zeu… Săracul, e dus rău! comentau paznicii.
pan-2 pan-0
Biserica Sfântul Spirdon.
Se va construi în 1589 şi va fi cea mai cunoscută și vizitată biserică de pe insulă. De asemenea biserica adăpostește moașele Sfântului spiridorn. Acesta va fi viitorul patron al insulei. Se vor face vizite regulate aici, lumea va veni în vacanțe.
– Moșule, lasă prostiile. Hai toate ca toate, dar să ne rugăm la niște oase, e clar scorneală. Dă-i mă bice să luam sabia lui Hercule și hai înapoi.
spiridon-1 spiridon-2

Muzeul de artă asiatică.
Se va construi în 1927 când se vor dona 10.500 de piese din colecţia Gregorz Manos. Din 1974 muzeul va deveni Muzeul de Artă Asiatică pentru că va expune multe colecţii din Asia Centrală.
– Adică pe viitor și asiaticii ăștia vor fi vârf se suliță?
– Cum adică vârf de suliță? întrebă bătrânul profesor.
– Adică… mari oameni.
– Da, vor fi printre cei mai inteligenți.
asian-0 asian-2

Paznicii deja se plictisiseră de aberațiile moșului nebun. Auzi tu la el, călătorie din viitor, biserici pentru un zeu, lume care se minuna când vedea o scoică, călătorie în viitor.
Grăbiră căruța până la pădurea din care venise profesorul.

Acesta fugi cât de repede putu până la mașina timpului, însă paznicii erau după el. Se speriară însă când văzuseră mașinăria. Poate moșul ăla nu era așa nebun până la urmă.

Profesorul scose din desagă harta cea veche și desenă Palatul Anaktora, palatul Mon Repos, muzeul bizantin, muzeul folcloric și muzeul lui Solomos. Le spuse oamenilor uimiți:
– Pe viitor, astea vor fi trecute aici! Se vor construi exact pe locurile astea!

Le aruncă harta la timp, deoarece mașina începu să hurducăne din toate încheieturile, apoi veni lumina orbitoare. Și moșul și mașinăria dispărură, nelăsând în urmă decât un abur care imediat se integră în atmosferă.

Paznicii erau uimiți. Dacă moșul ăla nebun era un zeu? Luară harta și fugiră într-un suflet la Francisconius. Care le ascultă povestea apoi le dete liber în ziua aia. Clar era un semn de sus. Visele sale parcă-parcă se adeveriseră. Visase o călătorie a unui moș venit din viitor, însă cine putea crede un vis trecător? Harta s-a păstrat de-a lungul timpului, ultima dată fiind văzută în mâinile lui Leonardo da Vinci. Unii chiar spun că ar fi fost cel mai de preț lucru al său. Harta este ascunsă bine în Codexul lui Da vinci, însă cartea e bine păstrată la muzeu…

Ajuns înapoi în timpul său, profesorul era zguduit. Trecuse cu bine de călătoria sa legendară. Avea acum de povestit câte în lună și-n stele nepoților săi. Văzuse lumea înainte ca aceasta să se nască…

Reuși să iasă din laborator închizându-l bine.
– Auzi dragă, ce e cu tine? auzi vocea soției în spate. Te strig de jumate de oră și nu răspunzi.
– Iartă-mă dragă… am fost plecat, am…
– Unde ai plecat? Și ce Dumnezeu e cu toga aia pe tine?
– Păi, draga mea… am…
– Du-te și te schimbă și hai la masă. Mâine dimineață mergem la doctorul Briclett să te vadă… pe zi ce trece ești mai aiurit… bombăni bătrâna intrând în bucătărie.

În spate rămăsese profesorul zâmbind, îmbrăcat în toga mâncată de molii. Făcuse singura călătorie legendară…

Comments

comments

4 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Cheloo ridicat de DIICOT. Olguța Vasilescu de DNA

Ce mă, se mișcă lucrurile în țara asta? S-au pus ăștia pe făcut arestări? Sau toate mișcările sunt de culise,...

O posibilă rezolvare a butonului de pornire la Note 3

Note 3-ul mi-a intrat la apă. Fără să vreau am turnat apă pe el și am observat treaba asta târziu....

Știre cutremurătoare!

Avem o știre cutremurătoare din lumea muzicii! Binecunoscutul cântăreț și ocazional actor, Justin Bieber, iubit de milioane de fani din...

Close