OMUL DE PE VARFUL …OMU!

Din cate-mi dau seama,aproape ca nu exista om caruia sa nu-i placa muntele.Aerul curat,linisrea dar mai ales peisajele incantatoare,relaxante, sunt tot atate dovezi ale atractiei montane in zilele libere sau in concedii.Dar ca sa-ti petreci aproape o viata pe varf de munte,nu-i tocmai usor si nici la indemana oricui.Despre o exceptie in domeniul amintit,deunazi, am aflat si eu,din cele descrise(povestite)pe o pagina de net.Este povestea lui George Porancia, meteorologul care trăiește de 36 de ani la 2.500 de metri altitudine,pe Vârful Omu!De peste 36 de ani, bărbatul locuiește, indiferent de vreme și de vremuri, acolo.Este,spun specialistii, unica aşezare din România locuită permanent la cea mai mare altitudine. La noi nu mai există nici-o altă aşezare la o asemenea înălțime, 2.500 de metri, unde omul să trăiască tot anul.Insa veteranul George Porancia, zis Gicanu,eroul povestirii,a dovedit ca totusi se poate! Născut în 1956 în Măgura Branului,el s-a angajat la staţia ,,Vârful Omu” pe 9 mai 1984. Aşadar, peste trei luni, George P. împlineşte 36 de ani de când lucrează în creierii munţilor, iar în cazul de faţă expresia ,,creierii munţilor” nu e o figură de stil.În toată istoria meteorologiei sau a cabanelor din România nu mai există un alt personaj care să fi petrecut o perioadă atât de mare. Un calcul sumar ne arată că dl. Porancia a trăit aici peste 6.000 de zile. Aici, înseamnă locul unde vântul bate şi cu 200 km/h, unde zăpada viscolită poate să ajungă şi la 4-5 metri înălţime, unde și o clipă de neatenţie te poate costa viaţa.Deşi pentru numeroase generaţii de montaniarzi G. Porancia este o legendă a muntelui, nimeni nu i-a divulgat povestea până acum. La aproape 64 de ani,nea George îşi deapănă în premieră amintirile si precizeaza ca de fapt meteorologii de la Vârful Omu stau in genere 15 zile la staţie şi alte 15 jos. Asta înseamnă că, într-un an, ei petrec aproximativ 180 de zile la… Omu! Iar pasiunea pentru munte i se trage,,de la tata “.La Vârfu vremea e măsurată din 1927, de când a fost inaugurată cabana turístică. Era şi loc de cazare pentru drumeţi, şi staţie meteo. Era deschisă tot anul, iar măsurătorile le făcea cabanierul, care apoi trimitea datele prin codul Morse.

Cabana de astăzi e practic cea din ‘927, cu îmbunătăţirile de rigoare. Prima cabană pe Vârf a fost ridicată în 1888. Era, de fapt, mai mult un refugiu. În 1926-1927, nepotul lui Spiru Haret, Mihai Haret, întemeietor al turismului românesc şi preşedinte al Turing Clubului, a reuşit să ridice cabana turistică, aşezare care şi astăzi păstrează aceeaşi structură. Staţia meteo, jumătate în Braşov, jumătate în Prahova “Staţia meteo s-a desprins de cabana turistică în 1961 când a fost ridicată alături actuala clădire în care funcţionăm noi”, povesteşte cu pasiunea-i bine cunoscuta, George Porancia,veteranul.La inaugurarea Staţiei meteo s-a născut o dispută între judeţele Braşov şi Prahova. Este aşezată exact pe graniţa imaginară a celor două judeţe, aşa că nu ştiau cum s-o treacă în acte, de cine urma să aparţină. Până la urmă au trecut-o în Prahova, pentru că biroul staţiei e în partea estică a clădirii, adică în Prahova, cum ar veni. Au zis că dacă zona administrativă a clădirii e în Prahova, atunci de Prahova să aparţină. De fapt, noi aici, ne aflăm la limita a trei judeţe. Un pic mai jos, spre Padina, începe judeţul Dâmboviţa”, spune amuzat P.G.
Se stie ca indeobste viaţa sus, în vârf de munte, supus tuturor intemperiilor, e f. dură, de aceea nu plouă cu doritori care să lucreze la staţia meteo.“Mulţi fug după ce văd cum e pe aici”, spune G.Porancia. Mulţi ani, încălzirea staţiei meteo s-a făcut cu lemne. Sase luni pe an căram lemne ca să avem cu ce ne încălzi iarna. Asta s-a întâmplat până în 1989. Prin ‘986, a urcat pe aici prin platou si Ion Iliescu. Ştiam că-i ceva ştab pe acolo,pe la partid, dar nimic mai mult. I-am zis aşa, într-o doară, că ne-ar prinde bine dacă am avea şi noi încălzire cu gaz aici, la staţie. Conducta de gaz venea din Buşteni şi se oprea la releul de la Coştila. Şi ce să vezi?!… In anul ăla au si început lucrările. Au venit trei meşteri pricepuţi care au făcut măsurători, au instalat conducta pe care au conectat-o la cea de la Coştila şi pe 7 decembrie 1989 am avut mult doritul gaz la staţia noastra meteo! Gazul ne-a mai uşurat traiul, dar tot nu e chiar simpla floare la ureche să trăieşti aici. La cabană nu-i ca la hotel, trebuie să te gospodăreşti singur. Facem aprovizionare o dată pe an, vara, când aducem cu un tractor cu şenile carburant, materiale de construcţie, alimente etc. Staţia are trei dormitoare, o bucătărie şi un birou. Avem un rezervor subteran în care stocăm apă de ploaie pe care o folosim la spălat. După atâţia ani eu m-am învăţat cu greul ăsta, de aia nici nu mă gândesc la pensie. Mi-e că dacă ies la pensie mă rup de munte, iar asta m-ar termina”.
La peste 2.500 de metri altitudine, unde vremea se schimbă într-o clipită, e imposibil să creşti animale. Singurele vietăţi care împart clădirea cu meteorologii sunt pisicile. Ultima achiziţie felină a staţiei este pisica Rodica,paznicul staţiei, adusă din Bucureşti şi transformată în… mâţă-montaniard!,, E curată, harnică şi e un mare vânător. De fapt, de asta ne este de mare ajutor. Primăvara ne invadează pârşii, care sunt nişte rozătoare foarte agresive. Dau năvală la tot ce avem prin magazie, iar Rodica îi vânează pe capete şi aşa ne protejează alimentele”.
Dar pe lângă meseria de meteorolog, George e şi salvator montan. Aici, în vârf de munte, vrei nu vrei, devii salvator . Permanent se întâmplă câte ceva, aşa că trebuie să pui mâna pentru simplul motiv că nu are cine. Cel mai apropiat refugiu Salvamont e cel de la Babele, aflat la cel puţin o oră de mers de Vârful Omu. ,,Mereu am ajutat oamenii în cazuri extreme. Prin 2005, în noiembrie, șase tineri veneau dinspre Diham pe creasta Bucşoiului. Prost echipaţi, neantrenaţi, i-a prins vremea rea. Lapoviţă, apoi ninsoare, vânt puternic, ceaţă. S-au pierdut unul de celălalt. Fiecare căuta să se salveze pe sine. I-am cules unul câte unul şi i-am adus la staţie, mai puţin pe cel de al șeselea, un băiat de vreo 20 de ani, student la arhitectură. L-am găsit pe traseu, epuizat de frig şi de efort. Când m-a văzut a apucat doar să mai zâmbească. Practic mi-a murit în braţe. Am încercat să-l resuscitez fără succes. Îl doborâse în primul rând hipotermia”, și-a amintit cu tristete, meteorologul-salvator. “Undeva imediat după 1990, îmi amintesc de un alt caz, de astă-dată fericit. O femeie, de undeva din sud, parcă din Ploieşti, urcase la Vârful Omu însărcinată în 7-8 luni. Când a ajuns aici i s-a rupt apa. De unde doctor, de unde ustensile medicale. Norocul a fost că vremea era bună, fără vânt, fără ceaţă, aşa că am chemat un elicopter SMURD care a dus-o la spital. Mai târziu, a venit pe la noi împreună cu copilul, un băiat, despre care se poate spune că s-a născut la Vârful Omu! “Sunt insa si mulţi care sfidează muntele.

Pleacă la drum când nu trebuie, nu ţin cont de avertizările meteo, nu bagă în seamă sfaturile salvamontiştilor, de multe ori sunt neechipaţi corespunzător şi atunci se petrec tot soiul de nenorociri. La altitudinea asta vremea e foarte schimbătoare. Acum e soare şi peste două minute ninge sau se instalează o ceaţă de-o tai cu cuţitul. Vara se rătăcesc în ceaţă, intră în panică, greşesc traseul. Muntele nu iartă. Iarna ne trezim cu grupuri care pleacă pe trasee interzise şi se rătăcesc sau se aleg cu degerături grave. Aici vântul atinge câteodată şi 200 km/h. Acum, la începutul lui februarie 2020 a bătut cu 144,7 km/h. În anii trecuţi, acoperişurile anexelor staţiei au fost luate de vânt de mai multe ori. Acum avem un acoperiş special pe care nu-l mai poate zbura vântul”, spune George, căruia, în 36 de ani de când lucrează la Vârful Omu, i-a fost dat să vadă multe,multe trăsnăi,curiozitati pe care zice ca nu le va uita vreodata…

Marc Ciubotaru

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Sportul – cea mai bună cură de slăbire!

Habar n-avem să slăbim. Degeaba băgăm în noi fel de fel de ceaiuri, de plante care mai de care mai...

Fă Nutzy, te sculași?

S-a terminat votarea? Ați dat cu voturi în stânga și-n dreapta și tot a ieșit PSD-ul? S-a îmbătat careva de...

Cum (nu) slăbești cu miere și scorțișoară

Nevastă-mea vă spune iar despre slăbit. Rezultatele metodei cu miere și scorțișoară. Ola, Spanacei si Spanacite, am promis ca va...

Close