Out of the furnace – unul dintre cele mai retardate filme!
Mare prostie am făcut să mă uit la un film cu Christian Bale (pe care nu-l suport neam) și Woody Harrelson (pe care-l admir în ciuda acestui eșec). Filmul “Out of the furnace” prezintă viața a doi frați. Cel mare, conducând beat lovește o mașină apoi îl vedem direct la pușcărie. Nu se știe dacă a omorât un om sau nu, nu se știe câți ani a stat închis, nu se știe nimic.
În acest timp, frate-su mai mic, fost militar american, trimis de 4 ori în Irak, se lupta în lupte stradale, ca să câștige bani. Cum dracu un soldat nu avea bani, nu știu.
Numai că ăsta trebuia să piardă luptele aranjate în prealabil, însă în ring își pierdea cumpătul și câștiga luptă după luptă, băgându-l pe cel ce-i aranja luptele (Willem Dafoe) în mari belele
cu DeGroat (Harrelson), un descreierat care aranja cele mai mari lupte underground din partea locului.
Și cum soldățelul nostru avea nevoie de bani, îl tot bate la cap pe “impresar” până acesta îi aranjează o luptă pe-o sumă imensă. Adică ștergerea datoriilor față de DeGroat.
Zis și făcut, se duc ei acolo, soldățelul pierde lupta (după cum trebuia s-o facă), însă pe drum mașina lor e oprită de oamenii lui De Groot care cerau banii în continuare. Scurt și la obiect, atât impresarul cât și soldățelul sunt trimiși în lumea îngerilor cu un glonț în cap, apoi îngropați în pădure.
Însă moartea lor a fost înregistrată din greșeală de telefonul impresarului, care apelase pe polițistul local.
Cercetăti, draci laci. Nu se găsesc trupurile tiipilor, nici pe De Groot. Abia după ceva vreme (nu se știe cât), trupurile sunt găsite, însă criminalul nu.
Frate-su, fostul pușcăriaș, evident, se duce el să cerceteze treaba, însă e trimis de poliție înapoi acasă. Până la urmă, umblând prin dosarele impresarului (cum naibii poliția nu le cercetase, nu țtiu), dă de telefonul lui DeGroat, pe care-l cheamă, sub anonimat să-i dea banii pe care impresarul i-i datora.
Ca un făcut, ăla pune botul și vine la barul unde-l chemase pușcăriașul, barul care era patronat de impresar.
Acolo, îl împușcă pe barman, în timp de pușcăriașul intra în bar tiptyil, cu pușca de vânătoare în mână, apoi se face nevăzut.
Acțiunea se petrecea noaptea, însă urmărirea lor se petrece dimineața. Așadar, au fugit ca-n povești, zi și noapte unul după altul. De Groot apare dintr-o dată cu o rană la mână (probabil zdrelit de glonțul pușcăriașului – nu știm, nu ne arată), apoi e bătut de pușcăriaș și împușcat în picior. Fuge șontâc peste dealuri, cu pușcăriașul pe urmele lui, mergâng agale și trăgând din țigară. Îl mai împușcă în spate. cade DeGroat, apoi se ridică și iar fuge până cade la pământ.
– Știi cine sunt? îl întreabă pușcăriașul.
– …
– Sunt fratele soldățelului!
Și din multitudinea de replici pe care putea să le dea, să facă filmul cât de cât antrenant, DeGroat zice:
– Dur puștiul!
Atât de previzibil încât îmi venea să dau cu ceva în monitor. Putea să-i zică ceva la mișto, oricum se știa că e pe moarte. Un “bulangiul ăla mic?“, “a, prostovanul ăla, zi merci că te-am scăpat de el, era o gură în plus la masă“, orice.
Se ridică într-un final DeGroat de pe jos și iar o ia peste câmpii. În timp ce era ochit prin lunetă de pușcăriaș, apare în spate polițistul care urla să nu-l omoare, că se ocupă el. Răspunsul a fost un glonț în capul lui DeGroat, de la spate. Apoi filmul se termină cu pușcăriașul stând la birou, contemplând probabil asupra nemuririi sufletului.
Nicio emoție în tot filmul, actorii parcă erau drogați, abia vorbea și abia se mișcau, se uitau unii la alții în tăcere în neștire, mai ceva ca-n “Amurg“.
Pe cuvânt, dacă aveți dușmani, forțați-i să seuite la porcăria asta de 2-3 ori. Vor muri de retard acut, deoarece neuronii se vor sinucide în masă.
Comments
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Militarii americani nu au salarii extraordinare, nici macar cand sunt in serviciu activ, plus daca se lasa de armata dupa ce isi termina prima parte a contractului activ, intrand in rezerva fara a urma o cariera militara asa pe termen mai lung, atunci nu au venituri, trebuie sa-si gaseasca singuri un job. Iar daca, Doamne fereste, sunt raniti sau raman cu o dizabilitate pensionabila partial sau total, e extraordinar de dificil så obtina aprobarea unei pensii plus aia e de obicei ff modesta, plus accesul veteranilor retrasi din serviciu activ la servicii medicale prompte plus de calitate optima e mult mai slab decat chiar cel al populatiei medii generale aflate in campul muncii civile generale si detinatoare de asigurare medicala particulara. Exista anumite avantaje ceva mai bbune (fata de populatia generala), atat pt militar cat si pt familia lui, atata vreme cat militarul e sub contract activ, insa odata og ce se termina contractul situatia nu e asa de roz, plus o proportie relativ mica vor ramane militari de cariera.
Nu știam cum e treaba. Însă dacă tot fusese în 4 misiuni (în ani diferiți) în Irak, mă gândeam că e asigurat pentru restul vieții. Însă se pare că nu-i așa. Îmi aduce aminte de situația cel puțin neplăcută a soldaților întorși acasă după războiul din Vietnam. De-au ajuns să trăiască pe străzi, statul dându-le o medalie de tinichea și un “Mulțumim pentru serviciul dvs.”.
Credeam că s-a mai îmbunătățit ceva, însă nu. Să tot fii soldat atunci…
Ei, s-a mai imbunatatit ceva situatia, insa in prumul rand la nivel preventiv la nivel de recrutare pt ca nu mai e vorba de recrutare la intamplare fara prea mare rigurozitate din populatia generala prin chemare la serviciu prin loterie cum fusese la vremea razboiului din Vietnam, si se face screening ceva mai riguros in faza recrutarii plus in faza de antrenament initial inainte sa fie cineva trimis direct in camp de lupta, (adica armata a devenit mai profesionalizata plus omul insusi care solicita angajare e mai motivat, nu e ales la intamplare prin loterie), mai apoi s-a profesionalizat si contractul asa cu perioade specifice determinate de cat dureaza un tur activ si cat de mare sa fie distanta intre misiuni active, plus pe durata contractului activ se lucreaza incontinuu la diminuarea factorilor de risc, insa nu e nici acum optim ce se
intampla dupa terminarea contractului activ, si intrarea in rezerva sau iesirea totala din cadrul militar. In nici un caz nu e “rost” asa de a “se imbogati” cineva in urma serviciului activ, cel mult se obtine poate o calificare utila care poate fi ulterior transfersta in viata civila pt un job ca lumea, (desigur daca omul ramane in continuarecontinuare sanatos si apt de munca si se reintegreaza cu succes in viata civila plus gaseste o economie cu joburi adecvate pt pregatirea lui). Este mult mai bine decat la vremea razboiului din Vietnam, insa nu e roz de loc. De altfel nici in UE nu e extraordinar peste tot insa s-au luat masuri informate din experientele anterioare, de ex trupele care au participat la misiuni ONU in fosta RSF Iugoslavia sau prin Africa, plus mai recent Afganistan. E o chestie in continua imbunatatire. Insa serviciul e greu si e desigur periculos, nu e ceva gen o cariera recomandabila la nivel de populatie generala asa cu prea mare usurinta, in nici un caz gen numai “pt bani”, gen total mercenar. Insa in Armata Romana exista experienta reala buna la nivel de ocrotire si instruire. Nu e caz de catastrofa plus se recruteaza mult mai atent si riguros. Eu stiu ca in Armata romana grija pt soldat, ca om, e mai presus de toate si vasta majoritate a comandantilor de linie medie sunt chiar oameni seriosi plus inalt educati, plus
au suflet total normal alaturi de profesionalism, care profesionalism e poate si o idee mai putin birocratizat decat in SUA. Despre asta eu personal nu am dubii. Despre cei cu functie politica de ministru sau diversi consilieri
guvernamentali “tehnocrati” habar n-am, ziceam asa de cei de la nivel de viata cotidiana de zi cu zi.
De acord cu tine, sunt profesioniști. Dar după ce gurvenul îți zice “mulțumim pentru serviciile tale“, adică pentru că ai ucis niște indigeni PENTRU PETROL, iar acum nu mai e nevoie de tine, cam nasol. Deoarece o viață întreagă ai fost soldat, ai învățat să ucizi. Și dacă vrei să devii ceva mai mare în grad, mai greu, căci e și acolo mâncătorie. Trebuie să ai PCRB (pile, cunoștințe, relații, bani). Dar ca pălmaș (infanterist), cam greu să ai astea. Ai luptat pe front, n-ai stat să te bați pe burtă cu coloneii și senatorii pentru un loc călduț în cadrul armatei.
Am comentat despre uimirea ta fata de saracia unui fost militar american, insa cred ca mi-a intrat comentariul la moderat sau la spam, ca a facit disparut cand am dat click.
Na, iar am zis ceva, iar a disparut ce ziceam !
M-am prins de ce. Deoarece ai comentarii lungi. Trebuie să-ți pun IP-ul la whitelisted și gata. Mâine să văd cum fac asta și poți lăsa comentarii fără ptobleme.
E un fil superb, recomandat tuturor celor care sufera de feisbuckkism, o boala pe cale de extindere in ziua de azi, un film egzact pe nivelul lor de intelegere. Evident, oamenii normali, cu un grad mediu sau ridicat de inteligenta vor privi filmul ca pe o tentativa lamentabila si chiar sfidatoare la adresa timpului liber. 🙂
Tu vorbești serios?
Face misto b0$$. Dar stai, tu, care erai maestrul umorului, plin de faze ‘comice’, nu te-ai prins?
Nu știu. Părerile sunt împărțite. Pe imdb un gagiu i-a dat 10 stele zicând că prezintă cruda realitate a americii. O fi, însă jocul lor actoricesc a fost departe de ce pot ei face.