Pensionarii în RATB!

V-am mai spus eu cât e de mișto să mergi cu RATB-ul.
Pe lângă fel de fel de nespălați, țigănci cu fuste la ciordit și copii care urlă de zici că-i înjunghie careva, mai sunt controlorii ăia idioți de care v-am spus aici și aici cum să scăpați.
Dar, cei mai nesuferiți în tramvaie și autobuze sunt… pensionarii!

Băi, de nimic să nu-ți fie teamă mai mult decât de pensionari.
Tot ce fac ei am impresia că-și fac în prealabil calcule atronomice, la miime de secundă și la milimetru.

Ești pe scoar sau în stație, pe trotuar. Nu te uiți să fii atent la un moș sau o băbuță care abia se mișcă pe lângă tine. Poate doar când pute de-ți vine rău, mai sunt și cazuri d-astea…

Pensionarii stau linișiți până când ajunge în stație mașina sau tramvaiul. Lumea începe să coboare. Ei sunt impasibili. Eh, când începe lumea să urce, atunci pornesc și ei. Dar nu vin normal, nu nene, o rup la goană, cu 2 papornițe după ei și cu bastoane.
Nu care cumva să fie ultimul care intră în mașină, că e jale. Așa că încearcă să te dea pe tine la o parte. Și tot te înghiontește de la spate. Chit că-n fața ta e liber și te urci cât de repede poți, chit că e alt moș de-a fost mai sprinten și-a ajuns la tramvai primul, și acum abia urcă cele 3 trepte.

Ăla din spate te înghiontește, te împinge, te ciupește… De-ți vine să-i dai un cot în tâmplă acolo pe scări.
Să te cheme la miliție c-ai băgat un moș în spital.
– Nu șiu nene, mă tot înghiontea, am crezut că mă face la buzunare și m-am apărat. Nu am ochi la spate să fi văzut că era moș. Și chiar dacă era, mai nou și ăștia te fură. Au avut o viață în față de școală de șmen și-acu te facla buzunare. Și trebe să ne apărăm, că n-avem echipaje de miliție în RATB!

Și după ce te-mpinge și te-nghiontește, pensionarul, odată ajuns în mașină începe să alerge. Oricât de abia se mișca înainte, acum prind o iuțeală supraomenească. Și ochiește un loc liber exact în capătul celălalt al tramvaiului. Și dă-i goană nene. Goană nebună, mai ceva ca goana după aur și alta nu.
Se izbesc capete, se împing copii, se scapă telefoane pe jos, moșul împinge pe toată lumea, numai să prindă locul.
Apoi se așează tacticos pe scaun. Ca la următoarea stație, după ce a coborât toată lumea, el se ridică de pe scaun și-și face vânt către ieșire. Asta în timp ce alți căpălători încearcă să urce.
Și urlă pensionarii noștri. Urcă ceva de speriat. Că n-a văzut, că s-a mișcat greu, că n-a știut, că “e grea bătrânețea taică”.
Știu tataie, știu că e greu. Și eu mă sui în tramvai cu greu. Dar măcar nu încerc să ajung la el la 3 ore după ce-a plecat din stație. Și pentru o stație nu mă reped să calc pe bătături juma de tramvai. Ca să-mi pun trupul pe scan pentru 10-20 de scunde, că tre să cobor la prima…

Băi și n-ai voie să zici ceva! Că ești nesimțit, că n-ai cei șapte ani de-acasă, că “așa te-a învățat mama ta?”… Mie dacă-mi zice careva ceva de mamă îl bat de nu mai știe de el. Papă să fie!
Mă gândesc cum era pe vremuri, când actualii pensionari erau copii. Bebeluși chiar. Cineva spusese că niște decizii luate chuar în fragedă pruncie, pecetluiesc pe vecie viața copilului. Oare or fi primit ei jucării când erau mici? Căluți de lemn și noile mingi, de piele cu bășică de cauciuc în interior? Sau păpuși de cârpe?

Acum de când cu bilete ieftine avion, am să-i vedem cum fac mitin că vor cu toții în Aruba. Doar se plimbă moka, chit că-s bilete low cost!

Am văzut acum câțiva ani o fază în tramvai.
Un tinerel cu piciorul în ghips s-a așezat pe un scaun. În tramvai mai erau 3 scaune libere. Și-n următoarea stație se urcă câteva persoane. Care ocupă locurile alea libere. Și se urcă și-o babă. Care pune ochii pe ăsta cu ghipsul. Omul nu era atent , se uita pe geam. Și baba se tot foia pe lângă el. Și începe dintr-om dată s-i urle că de ce n-o lasă să stea jos, că ea e bătrână.
S-a și speriat ăla săracul, n-a apucat să mai zică nimic, deoarece alte 2 babe au începu și ele să urle la tânăr.
– Nu ți-e rușine? Lași bătrânii să stea în picioare, nesimțitule!
– Tineretul din ziua de azi. Drogați și curve!

La faza cu drogații și curvele îmi venea mie să le pleznesc pe babele alea. Eu stăteam în picioare, pentru 2-3 stații nu stau jos.
Prima babă continuă:
– Așa te-a învățat mama ta, nesimțitule?

S-a ridicat ăla anevoie de pe scaun și i-a zis:
– Uite acu mă ducea ma la mama la cimitir, te las și pe tine acolo, mamaie?

Apoi a coborât încet încet.
Babele tăcuseră toate 3, apoi după ce-a pornit tramvaiul din stație începuseră iară:

– Și uite ce-al dracului de gură mitocanul…

Comments

comments