Poșta română

Nu cred să existe ceva pe lume care mă enervează mai mult decât deserviciile oferite de poșta română.
Au un stil aparte de-a te enerva, ceva de speriat.
Toate funcționarele poștei ar trebui bătute măcar o zi pe săptămână cu propsopul ud. Indiferent de vârsta lor.
Am mai scis pe tema asta aici.
Dar azi a fost găleata care a umplut cisterna.

Am reușit să întrăinez ceva din ce am de vânzare.
Anume un inel de jad.
Cum data trecută când mi-a venit un colet nu am primit niciun aviz la cutie (a trecut ceva vreme, coletul l-am luat, avizul n-a ajuns nici acum la mine; nici reavizarea), am zis să mă duc eu direct la poșta română să văd dacă a venit mandatul.
Trebuie să explic de unde am eu impresia că este începutul.

Poza este luată de pe sby.ro. Văd că suntem mulți iubitori ai poștei române…
Acum 2 săpătmâni trebuia să-mi vină un colet (ăla de la care nu mi-a venit aviz).
M-am dus la mesagerie să întreb de el. Caută, cercetează, nu există.
– E colet sau scrisoare voluminoasă? întreabă tanti de la mesageri
– Habar n-am, ar trebui să fie colet, l-a trimis prin Priori Post.
– A, dacă e Priori Post, e la poștă, nu la mine.
– Mulțumesc.

Plec la poștă. La 4 metri una de alta.
– Sărut mâna, am și eu de ridicat un colet Prio…
– Coletele la mesagerie, nu aici! mi se răspunde înțepat.
– Știu, de la mesagerie vin, am de ridicat…
– Coletele la mesagerie!
– A venit Priori Post! am reușit într-un final să zic.
– Avizul!
– Nu-l am, este coletul trimis de o săptămână și nu mi-a venit aviz.
– Păi nu există colet Priori Post! V-am mai spus, coletele la mesagerie, nu pricepeți?
– Doamnă, tocmai de la mesageri vin, m-au trimis la dvs. Vă bateți joc? Puteți măcar să verificați?
– Dacă e colet, VINE LA MESAGERIEEEE! urlă descreierata la mine.

Îmi venea să o strâng de gât.
– Cucoană, nu urla la mine. Am zis că e colet, trimis PrioriPost. Asta e poșta la care trebuie să vin, unde mi-e coletul?
– Nu auziți că la noi nu vine niciun colet? Poate scrisoare voluminoasă? mă întreabă ca iluminată dintr-o dată, cum s-ar lumina la ideea de-a face sex be bancheta din spate a bolidului de Formula 1.
– Nu știu, poate să fie, Dumnezeu cu mila. A zis că e Priori Post…

Se apucă și caută, trântește, rupe, aruncă, le ia iar de la capăt, de unde, din ce oraș, de pe ce nume, din ce dată, când, în ce an, cât aveți la pantof, când a debarcat Columb etc.
Nu-l găsește.
Plec înapoi la mesagerie deja nervos.
Coletul îmi fusese trimis Priori Post pe 10 noiembrie. Eram deja în 22 noiembrie, eu fără colet și fără un aviz.

– Sărut mâna, doamnă, la dvs. e coletul, la poșta română nu este.
– E Priori Post ați spus?
– Da, da, colet Priori Post.
– Nu exisă colet Priori Post!
– Doamnă, acum 2 minute am vorbit cu femeia care a trimis coletul. Priori Post l-a pus.

S-apucă și mesagerista să-l caute.
Aceleași întrebări, când vi l-a trimis, de ce, ce conține, câte grame are, de unde vine etc.

Răspund la toate întrebările cum pot eu mai bine.
Îl găsește. Găsește biletul ăla verde.

– Da, este colet! declară triumfătoare
– Evident că era colet, eu v-m spus de prima dată.
– Da, dar ați spus că e Priori Post.
– Păi și nu e? Uitați că scrie mare pe el. PRIORI POST!
– Este Priori Post recomandat, nu priori post simplu.
– Și eu ce vină am, eu să știu cum sunt toate denumirile dvs.?
– Bine domnule, dvs. aveți dreptate, îmi cer scuze, e bine?
– Nu doamnă, nu e bine. Ne certăm degeaba. L-ați găsit este perfect.
– Da, poftiți!
– Sărut mâna!
– Bună ziua

Aia a fost cu mesageria. Către mesagerie nu am nimic de reproșat. Cu toate că și acolo îți faci nervi câteodată de te apucă spumele mării Baltice.

Azi la poșta română în schimb…
Mă duc la ghișeul de la care am ridicat de 10 ori cel puțin mandate. Și la care doar acolo puteam lua mandate. Acum un an am stat la altă coadă jumătate de oră, și când ajung îmi față îmi spune că mandatul este la alt ghișeu.
Vorba vine ghișeu. Sunt 3 birouri, unul în spatele altuia, ca la școală, cu tejghea mare unde stau clienții.
Așadar, mă duc la ghilul pe care-l știam de mandate.
Acolo, era tâmpita aia care urlase la mine data trecută, de când cu coletul Priori Post…

– Sărut mâna, puteți verifica vă rog dacă am un mandat pe numele meu, nu mi-a venit avizul nici până acum.
– Mandat sau recomandată?
– Mandat, am spus mandat, mandat e.

Se apucă să-l caute plină de draci.
Îl găsește.
– De la cine e?
– Îmi scapă numele, o doamnă din Constanța, știu că are LL în nume…
– Cum adică, nu știți de la cine e?
Deja începusem să mă enervez.
– Doamnă, are legătură de la cine e? E pe numele meu, iată-mă, cu buletinul. Poate femeia o fi trimis pe altcineva la poștă în locul ei, habar n-am.

Asta e ca faza aia tâmpită, când ai ceva în garanție și dacă n-ai facutura de cumpărare nu-ți face reparații în garanție la el. Factură… Adică dacă eui primesc în dar de la moș Crăciun o placă video, și aia-mi crapă, Doamne ferește, nu o pot repara, ea fiind încă 2 ani în garanție, pentru că n-am factura de cumpărare???

– Bine, e pe numele acela cu LL. completați aici pe spate, numele dvs., și suma. În litere appoi în cifre.

E pentru prima dată când mă pune o tanti d-asta (vorba vine tanti, e o puștoaică de 25-26 de ani) să completez ăla la primire.
Mă apuc și-l completez, timp în care ea ștampila alte mandate verzi, cu zgomot. Că ce le mai place ăstora să ștampileze ceva aruncând mâna de ține ștampila din înaltul cerului pe hârtii, apoi pe tușieră, apoi iar pe cerneală. Doamne, ce le mai place…

Completez de scris ăla și i-l dau înapoi.
Se uită la el.
– aici nu ați completat data la care a fost eliberat buletinul, de cine a fost eliberat, seria și numărul.
– E pentru prima dată când mă puneți să completez astea. De ce?
– Domne, dar ce nu-ți convine? E datoria dumitale să le completezi, nu a mea, sau a lu’ mama!
– Și de ce urli la mine? De când am venit i draci. Eu ce vină am?
– Eu ți-am făcut un bine, zice, că îmi ceri mie aici mandate, când aici se dau doar recomandate (zi să mori tu, că până acum 2 săptămâni, data trecută când am fost să caut cooletul, se luau mandate). Mandatul e bani, recomandata e scrisoare.
– Bani donșoară, mandat, bani. Numai că e pentru prima dată când mă puneți să completez astea.
M-apuc și completez. Cine naiba ține minte data de eliberare a buletinului?
Bukletinul era la ea la birou, eu eram sus la tejghea, completam ăla.
În loc de 27 august am pus 25 august.
Îl ia, se uită la el.
Atunci intră o șefă ceva că asta începe să urle.
– Buletinul ăsta are o dată și domnul mi l-a completat cu altă dată!
– Asta e, ia-l așa, dacă domnul nu vede să citească de pe buletin.
Asta zicând sefa ei…
– Nu l-ați completat bine domnule!
– Are legătură? Naiba știe când e ăla eliberat!
– Domne, vreți să vă trimit la ghișeul la care se eliberează mandatele? Vreți? Că eu vă fac o favoare și nu știți să apreciați!

În sfârșit mi-a dat banii și buletinul, comentând. Am înjurat-o în gura mare, și-n poștă, și pe drum așa. Parcă d-aia se trăgea lumea de pe trotuar într-o parte când treceam…

Comments

comments

16 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Cei mai ciudați oameni din lume!

Azi am zis să vă arăt o serie de oameni. Mă rog, cu greu le-am mai putea spune oameni. Deoarece...

Looooool!

Cred că n-am râs tot anul 2014 cât am râs la "melodia" asta. Click pe poză pentru filmuleț. Enjoy!

Certeficat energetic

Cică treaba cu certificatul ăsta energetic stă cam aşa: e musai să-l ai. Dacă vrei să vinzi casa, apartamentul sau...

Close