Poveste de groază

– Ce tâmpenie! Toți idioții de pe feisbuc mă îndeamnă să merg la vot. Să votez pe cine? Pe ăia de vor primi 10 mii de euro lunar salariu, când eu n-am bani de-o ciocolată? Hai sictir! pufni Gigi, trântind laptopul pe pat.

Se ridcă anevoie și se duse să-și facă o cafea.
– Parcă e nechezolul de pe vremea lui Ceașcă. Mama lor de șnapani! Vând kilu’ de cafea cu 35 de lei și are gust de ciorapi transpirați!

Cu toate că-și bău în tihnă cafeaua (o stacană de 400 de grame), parcă-parcă tot nu avea chef de ceva. Era moleșit de parcă l-ar fi bătut careva cu parul.
– Ia să văd, o fi pus cineva ceva interesant? Un filmuleț comic, o poză, un gif animat, o preche de cârnați delicioși de la magazin bio. La ce papucii mă-sii aveți mă net?

Nu a avut noroc. Numai îndemnuri care de care mai frumoase de-a porni populația la vot.
– Da, e clar. Degeaba stau pe feisbuc azi, numai aberații. Ia să pun eu un film.

Închise facebookul, să nu mai audă notificările celor peste 2000 de prieteni virtuali care se întreceau în a-și urca pe net pozele cu buletinul ștampilat, dovadă vie a faptului că și-au exercitat dreptul democratic de-a vota.
Filmul începuse c-o scenă clasică. Mașina mergera agale pe stradă, un pistol cu amortizor ieși dintr-un colț de geam, iar un tip chelios cu cioc ce-și bea cafeaua liniștit la o cafenea de pe Champs-Élysées, căzu cu capul pe masă, pătând de sânge șervețelul pe care abia-i scrisese chelnerița numărul de telefon.

Apoi acțiunea s-a mutat ciudat, de la omul împușcat cu sânge rece pe o navă care transporta zeci de chinezi într-un container, cu destinația Olanda. Gigi nu înțelegea nimic. Ce-au de-a face chinezii cu ăla mortul? Ăla o fi fost criminalul care voia zeci de chinezi să-i lucreze pământurile în Olanda? Sau cumpărase neveste chinezoaice pentru eropenii cu dare de mână și fără pic de înțelegere față de nevoile unor oameni sărmani?

Nu înțelesese mare lucru, însă fu convins de faptul că adevărul i se va arăta într-un final.

Văzu cum o ceată de mascați cu însemne polițienești urcau scările unui bloc, singurul nereabilitat termic dintre cele din jur.
– Uite, parcă ar fi blocul meu. Ăștia au filmat în România?
masc
N-apucă să-și termine bine gândulș că ușa i se făcu țândări, iar șlehta de mascați, acum parcă toți purtând iatagane îl luară pe sus și imediat îl aruncară într-un cazan cu apă, aflat la marginea unui vulcan, urlând și țopăind ca apucații.
– Dumnezeule mare, ce se întâmplă? strigă bietul Gigi, încercând să țină capul la suprafața apei.
– N-ai votat! Vei muri! urlă căpetena de oști, repezind o macetă știrbă și însângerată către capul lui…

Gigi se cutremură și-o luă la fugă. Se smulse din pat și, adormit încă, se lovi cu capul de ușă, făcându-și ochelarii țăndări.
Abia atunci înțelesese că totul fusese un coșmar. Și totul de la un vot blestemat, pe care nu fusese în stare să-l dea, ducându-se la 10 metri de blocul lui…

Comments

comments

3 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.