Povestea enigmaticului domn Bear

Despre Domnul Bear nu v-aș putea spune multe. Era tânăr, maxim 40 de ani și era o fire oarecum jovială. Se mutase în urmă cu 5 ani în micul orășel de munte. Nu se știa de unde vine sau cu ce se ocupase în trecut. Evita cu delicatețe întrebările curioșilor despre persoana sa.
Toată ziua îl vedeai în curtea casei sale, îngrijind de flori și vorbind cu ele cu tandrețe, ca și cum i-ar fi fost copii.
– Un nebun! îl catalogaseră o parte din omeni.
Farmer harvesting beetroot in the vegetable patch garden

Nu toți însă, unii îi văzuseră bunătatea în ochi. În plus, era amabil de fiecare dată când cineva îi călca pragul. Îl poftea pe om în casă, unde-l servea cu un ceai aromat și cu o dulceață sublimă de trandafiri, rețetă proprie.

Excepție când acesta se îngrijea de flările din grădină făceau zilele de joi, când se ducea dimineață să-și bea cafeaua și să-și servească micul dejun la cafeneaua lui Jaques, cu care, ocazional mai juca o partidă de șah, pe care, invariabil, o câștiga întotdeauna. Apoi se ducea la cinema și colinda magazinele pentru provizii. În weekend, de asemenea, acesta dispărea cu desăvârșire. Se suia în mașină apoi se făcea nevăzut pe drumul șerpuit mai departe, în munți.

Nu-i vorbă, “nebunul” de Jones îl urmărise de câteva ori, însă Domnul Bear făcea ce făcea și-și pierdea urma odată ce lăsa orășelul în urmă.
– E clar ceva vampir! declara Jones misterios. Prea dispare așa dintr-o dată!
– Și dispare și mașina cu el?
– Nu…
– Deci nu poate fi vampir!
– …

Jones era adeptul oricărei teorii aconspirației posibile. așa că nu se miră nimeni când veni cu vestea cea mare. Cel puțin, vestea pe săptămâna aceea.
– E clar, lucrează la guvern! Are pasaj secret în pădure, e vreo bază militară în munți, v-am spus eu că mă doare capul zilnic? Fac “ăia” experimente p-acolo!
Însă niciuna din aceste teorii nu se concretiza, domnul Bear rămânând în continuare un mister.

Însă, într-una din zilele de luni, acesta veni însoțit de-o tânără fermecătoare. Erau ambii foarte tandri în priviri și gesturi. De data asta, orășelul chiar trebuia să afle care este situația cu acest domn Bear și cu tânăra aceea încântătoare.

Curând, domnul Bear, în ziua obișnută de joi, îl întrebase pe Jaques dacă se poate organiza o mică sindrofie în ziua e sâmbătă, chiar de Paște, în cafeneaua lui.
– Dar cum să nu, domnule Bear! Dacă nu vă supărați, ce fel de sindrofie?
– O mică petrecere, unde voi reînnoi legămintele cu soția mea. Te rog pe dumneata să-mi faci un serviciu?
– Da, spuneți vă rog!
– Să-mi iei te rog cele mai frumoase cosuri cadou de Paste pe care le poți găsi. Iată aici banii, sper să fie de ajuns. Veți afla atunci, cei care vor dori, desigur, și care e fost secretul din jurul persoanei mele de când m-am mutat aici.

Jaques rămăsese mască. Nici nu apucă să mai articuleze ceva, că domnul Bear concise , mutând o piesă pe tabla de șah:
– Mat. Vă salul domnulke Jaques, pe sâmbătă la orele 12!

Va urma

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Intretinerea corecta a hoverboard-ului, cheia pentru prelungirea duratei lui de functionare

Dupa ce ai testat posibilitatile de distractie si provocarile plimbarilor cu un penny board si ai fost incantat sa constati...

Ca prin urechile acului!

Ați auzit de expresia "a scăpat ca prin urechile acului". Ei bine, zicala asta e pe cât se poate de...

Discuţii inteligente – Angry dragon

Zilele trecute mi-a fost dat să am una din cele mai inteligente şi exhaustive discuţii cu Miaunel. Nu dezvălui deocamdată...

Close