PREVIZIUNI (RE)CONFIRMATE SI …..REGRETE TARZII!

Este vorba, cum probabil banuiti, de rusinoasa si penibila eliminare a echipei nationale de handbal-fete de la Campionatul  Mondial aflat in plina desfasurare in Germania! O situatie, cum spune si genericul, mai de mult anticipata dar, spre dezamagirea tuturor adevaratilor iubitori ai sportului, trecuta cu vederea, neluata-n seama de cei care se ocupa (asa cum se ocupa!) de destinele acestui atat de indragit sport, cu excelente traditii si, candva, cu numeroase victoroii!

Acum? Acum am ajuns de rasul lumii, nu numai prin jocul prestat (static, batranicios si usor de anticipat, lipsa de coeziune, ba chiar si de valoare, de mult vizibile la mai multe jucatoare) dar si prin alcatuirea lotului, stabilirea tacticii de joc, selectia si mentalitatea infantila a celor… parasutati sa conduca echipa, cat si, nu in ultimul rand, a alegerii antrenorului. Daca bine ne reamintim, inca din perioada de pregatire, mai exact la Trofeul Carpati, “nationala” arata prost, adica asa cum nu trebuia sa arate! Cea mai buna jucatoare din lume, Cristina Neagu, intuind pericolul, declarase deschis ca “Romania asa cum se prezinta, are sanse minime de a castiga o medalie la Campionatul Mondial”. A luat-o cineva in seama?

Ei, asi! Nimeni, absolut nimeni, nici macar presedintele Federatiei, dl. Dedu, pus doar pe teoretizari si spreante absurde, precum si antrenorul, Martin Ambros! Acesta, adica antrenorul spaniol (oare noi nu mai avem antrenori de valoare, foste glorii mondiale?!) motiva ca “am ales principiul rotatiei pentru jucatoare, acum sunt doar jocuri de verificare”! Asa de bine “a verificat” totul, incat la un moment dat, atunci la Trofeul Carpati, uitandu-se pe banca de rezerve, nici nu mai stia pe cine sa schimbe!

De ce? Simplu, pentru ca lotul nu era alcatuit de dumnealui (el fiind de fapt antrenorul principlal al echipei  din Gheor, Ungaria!). Dar  s-a trecut foarte usor si lipsiti de responsabilitate, peste toate aceste veritabile curiozitati manageriale si, dupa cum am vazut aseara, iata ce-am patit! Care au fost principalele cauze?

În primul rând pentru că în Germania, România nu a deplasat cel mai bun lot pe care-l putea avea. Când tu îți permiți să renunți la Paula Ungureanu, la Oana Manea, la Iulia Curea pentru că sunt prea “bătrâne”, îți meriți soarta! Norvegia nu-și permite să renunțe la Katrine Lunde sau Heidi Loke! România a deplasat, cum spuneam, în Germania un lot nu se știe de cine făcut!? De selecționerul Ambros Martin, de secundul Horațiu Pașca, de antrenorul federal Nicoleta Alexandrescu? De toți? Sunt voci din lumea handbalului care spun însă că ibericul, care nu cunoaște jucătoarele române, a cerut o serie de handbaliste care să nu lipsească din lista de 28. Dintre acestea urma să aleagă 17 care vor face deplasarea la Mondiale.

Așa s-a ajuns ca în lotul de 17 deplasat la Mondiale să facă deplasarea câteva jucătoare care nu prea evoluează nici la echipele lor de club. E cazul pivoților de la Brașov, Tomescu și Timea Tătar. La Corona, titularul postului e Georgiana Ciuciulete! În 6 meciuri la Mondiale, Tomescu și Tătar nu au adunat nici măcar câte o oră de joc, în condițiile în care a fost meciul cu Paraguay, iar Crina Pintea a fost menajată cu Franța!

În aceste condiții, în momentul în care Pinea (precum si portarii) a prins o zi mai slabă, contra Cehiei, Ambros Martin nu a găsit înlocuitor pe bancă! A trebuit să stea în teren cu Crina, pentru că Tomescu și Tătar nu-i inspiră încredere! Se astepta TOTUL  de la o singura jucatoare, Cristina Neagu! Si daca la un moment dat, firesc, ghiulelile ei nu si-au mai gasit tinta (poarta), echipa a disparut complet si compromintator! Nici acum la noi inca nu se stie ca handbalul, ca si alte sporturi, se joaca in viteza, nu static, prin pasarea mingii aiurea, pana fie ca o pierzi, fie ca nici nu mai stii ce sa faci cu… obiectul!

Timp in care extremele, jucatoarele de pe acolo, somau minute-n sir, iar pivotul mai mult n-a existat! Antrenorul? Am mai spus-o, nestiind romaneste, recurge la tablete si la fel de fel de alte limbi si asteapta minunea! Si cum MINUNEA n-a venit, echipa (daca se poate numi asa?!) a clacat! Din nou! Oare pentru a cata oara?! De fiecare data, in situatii oarecum similare, se invoca eternul si banalul motiv si, chipurile, scop, precum ca “noi ne pregatim acum pentru viitoarea Olimiada! Aceasta-i doar o etapa”?!

E usor sa promiti si sa “motivezi “dar, reamintindu-ne de precedente, aprobam si spunem si noi: da, o fi, vine ea ,Olimpiada dar, cum istoria se repeta, se va repeta, mai mult ca sigur, si acelasi scenariu! Infrangeri pe linie si promisiuni pentru proximile competitii! Si tot asa, anii trec, generatiile de asemenea, la fel si eternele noastre sperante! Raman doar deziluziile si inerenta bifare a unui nou esec! Pacat! Cu parere de rau trebuie sa va destainui ca recenta “isprava” a handbalistelor noastre mi-a provocat si mie, ca infocat (dar realist) iubitor (si fost practicant) al sportului, o profunda suparare si-un regret pe masura!

Regret ca iata, ani trec, si-au tot trecut, si de foarte multa vreme n-am mai avut posibilitatea sa ma bucur si eu, alaturi de toti cei care iubesc sportul (si nu numai) de vre-o victorie notabila in handbal sau, de ce, nu?, si-n alte discipline sportive! Acum,ce-i drept, le traiesc doar din amintiri! Din anii cand, handbalul romanesc domina (si nu numai prin titlurile si trofeele cucerite) lumea sportului continental, mondial si chiar olimpic!

Imi reaminesc mereu, cu multa nostalgie, de victoriile memorabile ale hanbalului, canotajului si boxului, de numeroasele medalii cucerite in tenisul de masa, in rugby, caiac-canoe, in atletismul ce umplea vechiul stadion al Republicii (pe unde-i acum, cladirea Parlamentului) pentru a saluta uimitoarele (pe atunci) recorduri ale Iolandei Balas sau ale altor renumiti atleti romani, de victoriile olimpice si mondiale ale inotatorilor nostri, ale celor ce practicau tirul, luptele sau voley-ul si ale tutoror celor ce care, prin realizarile lor, ne-au adus atatea si atate satsfactii! Erau atatea, multe si frumoase, incat, uneori, cu greu le mai puteai sa le mai retii, sa le notezi!

Acum, cand aproape totul s-a schimbat (si din pacate, nu numai in lumea sportului!), ma consolez doar ca, in ani, le-am trait si eu (ca orice suporter) pe toate cele cate au tot fost si ca asta-i destinul, in prezent, inca mai am posibilitatea sa notez, nu siruri de victorii si succese de proportii, ci, din nefericire, tot mai  numeroase infrangeri!

Marc Ciubotaru

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.