Primele plimbări cu Dacia 1310

Azi și ieri am făcut primele plimbări cu “bătrâna” mea Dacia 1310. Vă spun eu, până nu puteți controla un volan de ăsta fără servodirecție, nu vă puteți considera șoferi. Nu că eu m-aș considera, Doamne ferește. Am mers puțin și prost. Ba chiar n-am știut cum să mă mai întorc în drum. Abia o băgam în marșarier. Ieri mi-am semi-reparat frânele cu Mariusică. Pedale, pedale, ține apăsat pe pedală, aerisește pompa până iese lichid, fără aer și tot așa. Acum mă țin. Intră în funcțiune pe la jumătatea cursei, dar țin. Adică sunt ok de mers până la mecanic, nu ok de mers pe drum lung.

Nu am ieșit pe străzi mari, cu toate că era liber azi. Cam rar să vezi așa puține mașini. Însă știu pentru data viitoare. Trezit dimineața pe la 7 și ieșit atunci, când nu-i țipenie. Cred că orice șofer începător ar trebui să facă asta. Să circule când e strada pustie pe cele mai cunoscute trasee. Și mers puțin. Adică nu hai să mă duc până la mătuși-mea în Berceni, când tu stai în Giulești. În niciun caz cu o mașină veche precum a mea, cu unele probleme. Însă, pentru început, cât să învăț să conduc cu adevărat, asta va fi bună.
Unde mai pui la socoteală faptul că dacă învăț să merg cu una lungă, apoi, când îmi voi lua un Golf 4 (mașina pe care am avut-o la școală), îmi va fi mult mai lesne să pot conduce preventiv.

Mi-a fost frică, recunosc. Nu neapărat de faptul că n-aș conduce eu bine, ci de frâne. Îmi frânează, însă patinează. Așadar, am și făcut azi comandă la 2 anvelope iarna. Asigurarea am făcut-o vineri seară, pneurile noi vor veni în 2 zile, deci totul e spre bine. Chiar mă bate gândul să-mi iau și niște jenți noi. Chiar mă gândeam că atunci când mașina va avea 4 jenți și 4 pneuri noi (le completez luna viitoare sau imediat după salariu), numai încălțările ei vor costa mai multe decât mașina.

Însă, fiind valoare sentimentală, greu să te desparți de ea. Adică dacă aș avea acum bani să-mi iau una la mâna a doua de la nemți, n-aș da-o pe-a mea la Rabla. Aș ține-o în spatele blocului și aș ieși cu ea ocazional, să se mai folosească piesele din ea, că i-a ajuns 10 ani de stat locului. În plus, în cazul unui accident, Doamne ferește, decât să îndoi tabla unei nemțoaice, mai bine o îndoi p-asta. Pe care o pot aduce la forma inițială din ciocan. Țin minte că acum vreo 4 ani am găsit-o cu aripa îndoită în parcare. Am băgat mâna pe lângă roată, în spatele aripii și i-am dat un pumn. Și a revenit la forma de dinainte, nici nu se observă.

Desigur, dacă aș dispune de bani “căcălău, Măria ta“, aș tuna-o. Adică schimbat motor, cutie, desfăcută toată, puse piese noi, tracțiune integrală, vopsea nouă, roți ceva mai late (încă nu știu care e faza cu RAR-ul când ai roți mai late) și apoi să vezi ce mașină mișto am. De s-ar uita și copii ăștia de au acum 20 de ani după ea, dorindu-și una la fel.

Ca un gând comic, mașina mea e mai bătrână decât două colege de la muncă 🙂
dacia_1310

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
STIUTE SI MAI PUTIN STIUTE DIN… ANTICHITATE!…

Despre lumea contemporana am tot vorbit si scris. Multe lucruri (intamplari) ne sunt probabil, mai mult sau mai putin, cunoscute....

Cum să-ți faci un portofel

Am dat peste un clip foarte interesant: Cum să-ți faci singur un portofel de piele. Trebuie să ai câteva unelte,...

Înmatriculări auto

Am zis de mii de ori despre maşina mea preferată. Atât de multe ori încât a început să mă doară...

Close