Prin vizită la bunica

– Sărut mâna mamaie! – Cine e? Stai să iau ochelarii…

Bătrâna se repezi după ochelarii ăia buni și deschise porta veche. În prag nepotă-su ăl mare, de la București. – O dragul babii, ce faci Ionele? Mare te-ai făcut. – Sărut mâna, ce să fac, am mai trecut pe la matale. Că nu ne-am mai văzut de câțiva ani. – Păi da, că telefon nu știți să dați, nici tu nici tac-tu…

Intră Ionel în curte. Câinele ăla pe care i-l adusese bunicii acum 3 ani era ditamai dulăul. Mare animal, ciobănesc. Mai-mai să nu-l recunoască pe Ionel. Să-l doboare prin zăpadă și alta nu. snow-wallpaper-widescreen

– Hai în casă mamaie, că-i tare frig aici… – Frig? Și-n casă cum crezi că e? oftă bătrâna. Trebuie să stai lângă sobă ca să te-ncălzești.

Ionel se uită mai bine. Ferestrele bunicii erau vai de ele. Era de meserie acum, știa de pierderile uriașe de căldură din cauza vechilor ferestre, făcute imediat după război. – Mă mamaie, d-asta e frig la matale în casă. N-ai geamuri de la Robimex. – Ce e alea maică?

Tamplarie lemn stratificat Robimex – Geamuri Robimex mamaie, cele mai bune geamuri de lemn. – Ce zici maică? Păi până acu nu erau bune? – Erau, însă ăsta e lemn mai de calitate. Cele mai bune rame se fac aici. Știu, deoarece aici lucrez. – Nu știu eu maică d-astea. Și din ce zici tu acolo, nu cred că vreau. – De ce? – Păi e scumpe. Că e inginerie acolo, nu ca pe vremuri… – Nu mamaie, nu-s așa scumpe. În plus treaba ar fi gata imediat. Ia stai așa…

Și cât bunica scosese niște cârnați și niște ouă, cât pusese de-o mămăligă, Ionele dete un telefon.

Se puseră să mănâncă și când terminară auziră câinele lătrând afară ca la urs. – Aha, a venit iar vulpia la ouă! – Cine să vină? – Vulpia mă Ionele, e a doua oară iarna asta când dă iama în ouă, că e moarte de foame.

Ionel știa că nu-i nicio vulpe. Dăduse telefon băieților care veniseră într-un suflet cu geamurile. În două ore au schimbat toate geamurile și toată tocăria bătrânei care nu știa cum să le mai mulțumească. Plus că tocurile vechi de lemn erau acum tăiate la dimensiuni cât să intre în sobă.

Cu așa nepot de nădejde bătrâna putea trece liniștită iarna. Nu se mai îmbolnăvea, n-o mai trăgea curentul. Și abia punea lemne pe foc noaptea. În casă era cald încât jurai că afară e vară.

 

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Ai fi în stare să-ți părăsești copilul?

Ștefan, un vechi prieten, intenționează să imigreze în Olanda. A reușit să-și vândă aproape toate bunurile, ba chiar și apartamentul...

Mâine, întâlnire de bere!

Fraților, mâine ne vedem la bere. Din păcate, doi flăcăi vor fi mâine prinși la joburi, iar formula finală va...

Cele mai emoționante melodii

Vreți să ascultați cele mai emoționate melodii? Luați melodiile celor de la Radiohead. De fiecare dată când dau de vreo...

Close