Reclamă șoc în buricul Bucureștiului

Tare aș vrea să văd o reclamă ca la carte, în mijlocul mulțimii, în centru, între sute de bucureșteni. O reclamă care să-ți placă și s-o ții minte mult timp. Aia ar fi o reclamă care-ar crește vânzările firmei vertiginos.
Iar un exemplu concis vă prezint mai jos:

Domnul Andrei mergea țanțoș pe stradă. Atrăgea privirile oamenilor, deoarece era îmbrăcat după moda secolului trecut. Pălărie tip melon, barbișon, un zâmbet larg, monoclu, o vestuță vărgată, frac, cu ceas de buzunar, pantaloni la dungă și șoșoni cu ghetre. Mai mult, în mână avea un baston de bambus, ca al lui Charlie Chaplin. Cum naiba să nu-ți atragă privirile omul ăsta?
3-gambling
Domnnul Andrei se plimba pe la Unirii, urcând în sus către magazinul Cocor. În jur lume cât cuprinde, fiind oră de vârf.

Dinspre Cocor, coborând către Unirii, venea domnul George. Și acesta atrăgea privirile curioșilor. La peste 2 metri înălțime, lat în umeri, șapcă de muncitor, o salopetă murdară pe el, tricou găurit și-n mână surfetașul metalic de mâncare. În picioare avea niște bocanci care păreau că trecuseră prin două războaie mondiale, bașca o revoluție și-o mineriadă. Spre deosebire de domnul Andrei, care avea un zâmbet larg, descoperindu-și dinții ca niște perluțe strălucitoare, domnul George era neras, cu ură în ochi și trăgea vârtos dintr-o țigară de foi.
george

Cele două personaje se întâlniră pe la mijlocul drumului. Nu aveau loc unul de altul să treacă, din pricina mulțimii:
– Mișcă, neisprăvitule! strigă domnul George, îmbrâncindu-l pe domnul Andrei.
– Vorbește domnule frumos! Nu vezi că e lume?
– Marș d-aici! Dă-te la o parte!
– Domnule, ești mitocan. Rușine!

Cei doi vorbeau tare, atrăgând astfel privirile curioșilor care făcuseră roată în jurul celor două personaje ciudate.

Domnul George, de furie, își mototoli surfetașul metalic în palmele cât două lopeți. Surfetalul fiind însă de recuzită, făcut dintr-un aluminiu subțire, ca cel de la dozele de suc. Așa și-un adolescent pirpiriu putea îndoi surfetașul acela.

Lumea deja căscase gura, la puterea uriașului nervos. Însă domnul Andrei nu părea deloc speriat, ci-i zâmbea în continuare domnului George.
Malacul, înfuriat de zâmbetul acela nevinovat, se repezi asupra domnului Andrei. Acesta, mai sprinten, se feri într-o parte, punându-i piedică cu bastonul, domnul George venind de-a berbeleacul prin praful străzii. Lumea deja râdea de comicul situației. Domnul George, turbat de-a dreptul, reuși să-i pună palma în gât domnului Andrei, apoi îl pocni direct în zâmbetul acela larg, aruncându-l cât colo.

Și vă puteți imagina ce înseamnă o lovitură de pumn de la malac? Clar câțiva dinți rupți și o internare la spital. Însă, domnul Andrei, se ridică din țărână, se scutură de praf și spuse mulțimii, cu același zâmbet perfect:
Dantura mi-e în siguranță, datorită acestui implant dentar de calitate!

logo-cris-smileApoi domnul Andrei și domnul George, care zâmbea și el acum, începură să împartă cărți de vizită în aplauzele mulțimii. Pe cărțile de vizită scria clar:
CrisSmile – cabinet stomatologic Bucuresti. Îți pui dantura la noi și n-o mai dai jos nici cu picamerul!

Articol participant la acest concurs. După o poveste de Jaroslav Hašek.

Comments

comments

3 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Școala, această gaură neagră a vieții

Scrisesem mai demult cum copii sunt învățați "să ghicească" rezultatul unui exercițiu de aritmetică. Însă acum prostia asta s-a dus...

Să dăm camerelor un farmec aparte

Uneori, când ne plictisim de același decor pe care îl are o cameră începem să ne gândim să mai schimbăm...

Amintiri din comunism – Amenda dublă!

Întâmplarea de mai jos s-a petrecut în 1985, pe când a fost iarna aceea grea, cu multă zăpadă căzută peste...

Close