,,REFORMATORII” INVATAMANTULUI ROMANESC!

Cu o traditie îndelungata si rezultate deosebite, mai ales în perioada interbelica, învatamântul românesc se afla mai de multa vreme intr-un evident si continu impas. Sistemul romanesc de invatamant este greoi si depasit. Cred ca se pune prea mult accent pe cantitatea de informatii si se face prea putin pe plan educational si al legaturii sale cu viata. Timpul care s-a scurs dupa 1989 si pana-n prezent, a fost si este mai mult marcat de fel de fel de expermente si gaselnite incercate fara succes de mai toti cei care s-au tot perindat pe la conducerea acestui insemnat domeniu de activitate, de care depinde in mare masura, prezentul dar, mai ales, viitorul tinerii generatii si nu numai. Toate incerecarile de redresare a situatiei, au fost un esec dureros. Performantele învatamântului din comunism ramân de discutat dar, cu siguranta, sunt exponentiale fata de starea actuala! La nivelul tarii pot fi remarcate desigur si caracteristici pozitive, datatoare de sperante, dar mult prea putine. Cele negative, din care amintesc doar câteva: abandonul scolar, desfiintarea multor scoli la nivel de tara, baza materiala total insuficienta si, in majoritate, depasita, cadre didactice insuficiente numeric sau slab pregatite, lipsa cronica a manualelor, dezordine si indisciplina alarmante etc. ar tebui sa puna pe ganduri nu numai pe cei direct raspunzatori de toate aceste grave neajunsuri, dar indeosebi si pe cei care i-au promovat. Cea mai mare nevoie a învatamântului românesc actual, este schimbarea mentalitatii cu privire la scoala.

Este imperios necesar sa promovam valorile morale, onoarea, modelele de conduita, trecute si actuale. Pe fondul unei dezordini cvazi generale,sistemul de invatamant din Romania creeaza cam prea multi prosti pe banda rulanta, multi tineri dezorientati, fara viitor, dar cu tupeu si pretentii nejustificate dobandite pe parcursul anilor de scoala.In scoala in care iata, pe langa multe, multe altele, s-au scos si uniformele scolare, atat de atragatoare si mult cautate in trecut si existente si-n prezent, in mai toate scolile din lume! In locul acestora au aparut insa cazuri halucinante, de agresare fizica si verbala a propriilor profesori de catre elevi (daca pot sa-i mai numesti asa?!), tinutele vestimentare extravagante ale multor eleve, fumatul chiar si-n salile de curs si multe alte asemenea “minuni” etichetate, cu inimaginabila indulgenta, drept dezinhibari ale tineretii!? De vina ar putea fi si profesorii, cei care nu se ocupa indeajuns de elevi, precum si parintii acestora care nu i-au educat corespunzator.

Invatamantul din Romania poate fi si unul descurajator deoarece, din pacate,unii profesorii nu isi mai dau interesul cuvenit, acuzand mereu fie salariile scazute, fie conditiile nu tocmai prielnice de desfasurare a activitatii didactice (prea putini isi fac datoria cum trebuie). Deasemenea, pentru a avea o scoala performanta, trebuie sa si investesti în ea. In infrastructura dar si în resursele umane.In acelasi timp dascalul trebuie sa-si recapete prestigiul cat si locul pe care îl merita în societate. Fara o educatie corespunzatoare care sa ne redea cultura si mândria de a apartine unei natii cu un trecut spre care ne înclinam cu reverenta, nu vom avea un viitor care sa ne ofere tuturor si mai ales copiilor nostri o viata demna.

Mai mult decat firesc se pune acum intrebarea: cu cine si cum sa revigorez sistemul de invatamant, cand noul ministru Valentin Popa, proaspat inscaunat, face o asemenea afirmatie: „Este păcat să umbrim valorile învăţământului prin scoaterea în evidenţă a unor elemente nu atât de importante, precum cum ar fi plagiatele. Vorbim mult prea mult despre de 0,1% din tezele de doctorat care ar fi plagiate”!

Curata si daunatoare apologie a plagiatului, d-le ministru! Ca sa fie si mai ….convingator, mai zice ca: “Nici legea după care ar trebui sa îi condamnăm nu este chiar perfectă, nu prevede legea că trebuie ghilimele la un text pe care îl preluăm, sau citarea imediată după el, deşi azi cercetătorii noştri aşa fac. Nici eu nu am învăţat în facultate (n.n.oare?!) să fac în acest mod, citarea era la final, dar nu să o faci imediat lângă text” Si nici pe “genunche”, cum glasuia, tot din prea multa (ne)stiinta, dl. Liviu Pop, fostul ministru al aceluiasi departament si din acelasi… glorios partid! La finalul argumentarii sale, actualul sef al invatamantului romanesc, ministrul “Pamblica”, transmite si un indemn catre scolari: „Trebuie să vorbească cât mai bine limba română. Dacă se poate, perfect”. Da, perfect adevarat, dar nu ca dumneavostra, dle ministru! Si apoi s-o spunem drept si la obiect, asa cum a spus-o (pe net) si Cristian Tudor Popescu “Dar dacă ministrul Educației vorbește românește ca un zarzavagiu relaxat, cam ce “reperCURsiuni”  poate avea asta asupra elevilor ținuți să învețe limba și literatura română în școlile patronate de dl ministru?”. Cuvenitele comentarii le faceti dvs., cititorii acestui articol!

Marc Ciubotaru

 

Comments

comments

5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Mărimea contează?

Iată o întrebare care e-n mințile tuturora. Anume dacă mărimea contează. Sunt cazuri în care mărimea contează mult, alte cazuri...

Mașini de lux abandonate

Am văzut cu toții vreo mașină frumoasă sau pe care ne-am dorit-o aflată într-o stare deplorabilă. Eu personal aproape plângeam...

Merită să faci pușcărie?

Am o întrebare pentru voi. Din varii motive, se merită să faci pușcărie? De la 3 la 20 de ani?...

Close