Robinet, robinet, da’ de care?

Țin minte imediat după liceu, când abia intrasem la facultate, că trebuia să mă angajez. Deh, facultate particulară, banii nu creșteau în pom, așadar, du-te, băiete și ia-ți un job. Sau, după spusele alor mei:
– Băi nene, tre’ să aduci un ban în casă!

Apoi, dacă trebuie, trebuie. Și uite așa, la vârsta de 18 ani eram angajat. Vorba vine, contract de muncă nu aveam, carte de muncă nici atât, munca “la negru” era în toi. Cred că peste jumătate din locurile astea de muncă “pe neve” – pentru liceeni, erau fără vreo asigurare în caz de ceva, după cum te asigura o carte de muncă.

Și m-am angajat la o chestie de toată jena, unde trebuia să împart pliante. Dar nu în cutiile poștale, ci la oamenii de pe stradă. Și alea date cu speach, ca să-l faci pe bietul om să-și dorească pliantul ăla care-i promitea mese gratuile la restaurante de lux, plinuri de combustibil și excursii inexistente în Insulele Canare.

Însă noi, tinerii, nu știam de treaba asta, că pe spinarea noastră se făceau niște bani buni. Iar când a venit ziua de salariu, după o lună în care stăteam și 14 ore pe stradă (eram promoter, îi păzeam pe alții să împartă pliantele, să nu le arunce), mi s-a dat salariul. Îmi făcusem calculul că voi primi undeva pe la 150-200 lei. Adică 2 milioane, cum era pe vremea aceea. Și mă gândeam că-mi iau casetofon, blugi, bocanci de munte și vreo 3 cutii de gumă de mestecat.
Însă am primit fix 250 de mii. 25 de lei actuali. Mi-a mai dat maică-mea 150 de mii ca să-mi iau o pereche de adidași.
Contract de muncă cică aveam, era făcut, însă nu-l dusese nimeni la ITM. Așadar, plângerile mele se făceau către patron.

După scandal, injurii și amenințări că mă calcă mașina (că patronul, un mafiot, avea bunul obicei să te înjure și să te facă albie de porci), am plecat de acolo. Îmi găsise un prieten de-al lui taică-meu un post de merceolog.
– Merceolog? Ce-i ala, nea Gigi? Cu ce se mănâncă?

Mi s-a explicat că trebuie să fac achizitii. Deci mi s-a părut foarte OK:
– Aaaa, să cumpăr ceva? Păi, e bine! Dă-mi mie bani pe mână!

Bine, bine până am ajuns la muncă. Din a doua zi m-au luat că trebuie să fac achiziții pentru Serviciul tehnic. Adică să mă duc pe la diverse magazine de instalatii sanitare, de materiale de construcții. Și eu abia știam cum se bate un cui!

În primul rând, pentru un referat cu 20 de chestii de cumpărat pentru Serviciul tehnic, trebuia să găsesc trei prețuri. Și cum pe vremea aia nu exista Google (aveam ca browser Netscape Navigator acasă –  la muncă nu aveam computer), trebuia să bat câmpii pe la magazinele de specialitate și să întreb de prețuri. Îmi era greu din simplu motiv că habar n-aveam cum arată ceea ce trebuia să cumpăr și musai trebuia să întreb vânzătorul, care de multe ori numai chef de “noobi” n-avea:
– Aveti robinet cu bilă?
– Da, de care?
–  Păi de care aveți?
– De 1 țol, 1 ș
i jumate, negru, zincat, de gaze, de apă?
– Nu stiu, nu mi-a scris pe referat.

Și pentru fiecare pozțtie (cerință) de pe refarat eu trebuia să întreb inginerul:
– De care?

Mereu aveam discuții și-l rugam să-mi scrie pe referat exact ce dorește, cu dimensiuni și tot „tacamul”.

Într-o zi, am pățit-o: vine un referat cu o singura pozitie, anume robinet cu bilă de 2 țoli. Foarte bine. Deoarece trebuia să-l iau rapid, am înșfăcat banii și-am fugit (pe vremea aia puteam fugi mai ceva ca o căprioară) la magazin. Am prins un autobuz și-n jumătate de oră am ajuns la magazin. Am luat robinetul, care am avut și baftă să fie ultimul din stoc și m-am întors voios la muncă, mușcând cu poftă dintr-un covrig. Mă vede inginerul și-ncepe să urle:
– Păi pentru apă ai luat?! Trebuia pentru gaze!
– Foarte tare. nu scria pe referat. Și-așa am luat ultima bucată!

M-am dus la magazin, am luat unul de gaze și m-am întors. Jumătate din zi se dusese pe apa sâmbetii. După o vreme am plecat de acolo (ultimul venit, primul plecat) și m-am angajat la o sală de net. Și de atunci, viața mi s-a schimbat. Pe de-o parte în bine, pe de alta în rău, însă asta o voi discuta într-un alt material.

Articol participant la acest concurs!

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
FOTBALUL- INTRE ADEVARATA VALOARE SI AMATORISM PENIBIL!…

Iata ca disputele, spectaculoase si atragatoare , programate la Campionatul Mondial de fotbal din Rusia , sunt de acum f...

Am nevoie de mouse!

Fraților, e groasă treaba! Am nevoie de mouse. După ani buni în care m-a slujit cu credință, bătrânul meu mouse...

MIRAJUL DELTEI: ASTAZI, SPRE PADUREA LETEA!…

  Dupa ce ne- am documentat si pregatit aproape totul pentru calatoria proiectata spre Delta, iata- ne ajunsi la Tulcea....

Close