România, dă-mi motive să te iubesc!

Acum vreo 23-24 de ani, am urmărit o emisiune pe TVR România, care ne prezenta ce înseamnă civilizația în Olanda, cum aveau ei standuri pentru biciclete în fața instituțiilor, standuri în care își puneau bicicleta și de multe ori nici nu-i puneau antifurtul. Prezentau străzile curate, oameni cu “cei șapte ani de acasă“, care nu aruncau chiștoacele de țigări pe jos, ci în urne speciale, pline cu nisip, ca în Germania, arătau șoferi disciplinați, care nu claxonau la semafoare vreun întârziat sau biciclist.
Parcă mă uitam într-o carte de povești, ce frumos era acolo, iar la noi, la câțiva ani de democrație prost înțeleasă vedeam numai exemple ale nesimțirii și degradării.
I-am spus tatălui meu de emisiune și-am adăugat sec:
– Ăia au civilizație, noi… nici peste 20 de ani nu vom avea așa!

Răspunsul lui m-a izbit violent:
– Trebuie să fii mândru de țara ta, mă boule!

Să fiu mândru? Ce, dacă văd că alții sunt mai OK din unele puncte de vedere, asta înseamnă că nu sunt mândru de țara mea? Și de când îl apucase pe taică-meu atâta drag de țară, dintr-o dată? Parcă mai ieri înjura sistemul care mă chema și o duminică pe semestru la școală, pentru maculatură, sticle și borcane sau mai știu eu ce bazaconii, asta pe lângă sâmbetele în care aveam ore. Cum de acum s-a schimbat?

Pe moment nu l-am înțeles.
Abia după ani buni am văzut ce fusese în mintea lui. Trăgea speranță. Trăgea speranță că românul va fi iar CINEVA. Că Bucureștiul va fi iar “Micul Paris“. Că o vom duce și noi bine, dacă tot trăim în democrație. Și era mâhnit să vadă cum se închid fabricile și uzinele (nu cu mult timp în urmă fusese și el “disponibilizat” – adică dat afară). Pentru ce? Pentru ca pe locul acelui institut să fie o groapă de gunoi. Sau, așa a rămas timp de câțiva ani. Până au venit investitorii străini. Primii au apărut turcii, care cumpărau pământ cu 10 dolari pe metru pătrat. Cam cât credeți că au plătit turcii de la Anchor Group pentru pământul pe care au făcut Mallul Vitan? Mult? Vă înșelați. Zona era plină de case din chirpici și câteva blocuri răzlețe. Recunosc, ăla a fost un proiect bun. Ca într-o mahala încă, să facă Mall, să devină zona mult mai atractivă.

Dar restul? Pământ al tării dat pe degeaba (printre ultimele celebre cazuri este dărnici fostului premier Victor Ponta, care-a dat pe degeaba un teren care valorează 2 milioane de euro, pentru construirea unei moschei). Fabricile și uzinele închise de ce? Că n-ar mai fi fost rentabile? Îmi aduc aminte replica lui Victor Rebengiuc câtre Răzvan Vasilescu din filmul “Prea târziu“.
– Din păcate valea asta moare. Prea puțin cărbune, costă prea puțin ca să-l extragi. A ajuns mai ieftin să-l imporți.

Asta a ajuns România? O țară în care e prea costisitor să produci ceva, deci mai ieftin să fii consumator decât producător? O țară în care, pe vremuri supranumită “Grânarul Europei“, acum importă cartofi din Polonia? Se pare că da. Sistemul a învins, sistematic, an de an. An de an de nepăsare și rea-voință. Ne-am obișnuit să-i catalogăm idioți pe cei de la Greenpeace sau ce formațiune luptă pentru oprirea defrizării ilegale. Una dintre cele mai mari păduri din Europa a început să fie tăiată, cu îngăduirea prefecților corupți. Care-și vând propria țară pentru un mizilic de 100.000 de euro.

Însă să nu vorbesc doar de sistemul corupt.
Cel mai mare vinovat e poporul. Chiar și tu, cititorule. Când e ultima dată când te-ai opus unei porcării pe care ai văzut-o? Când a fost ultima dată când i-ai zis unui nesimțit să arunce ambajajul la coș, nu pe jos? Când i-ai atras atenția unui cocalar să închidă manelele de pe telefon, deoarece deranjează toți pasagerii? Prin nepăsarea ta ai fost la fel de corupt ca și cei care vând pădurile și pământurile. Ba tu ești mai prost. Ăia iau o brumă de bani, tu nu primești nimic, decât credite bancare. Tu îți lași copilul să se joace pe tabletă, în loc să-l duci în parc. Nu ai timp, tragi tare, câte 10 ore pe zi, lucrând pentru sistemul pe care și tu, la rându-ți, îl critici și-l declari corupt.

Din păcate, încep să-mi pierd și eu speranța. Unii au pierdut-o demult. Au plecat capul a neputință, scuipând printre dinți:
– Țara asta nu se mai face bine niciodată!

Așa că mă întreb și eu:
– România, ce motive îmi dai să te iubesc? Zi-mi. Păduri frumoase? Sunt tocate în bucățele de austrieci, apoi vândute nouă, la suprapreț, ca și combustibil ECO. Ai munți frumoși? Ce rost, dacă nimeni nu-și dă interesul să atragă turiștii? Ce rost dacă prețul pentru o zi de schi la noi egal cu prețul unui sezon în Alpi? Lucru ce se întâmplă și pe litoral. Nu am vrut să te trădez, însă am văzut pe pielea mea cum e mai ieftin să te duci în Varna decât la Olimp-Mamaia.

Luați acest articol cum vreți: un semnal de alarmă, o mustrare, un adevăr, o văicăreală ieftină și inutilă. Tratați-l cum credeți de cuvință. Atât vă rog numai, încercați să nu fiți atât de delăsători. Implicați-vă. În orice bun și folositor. Chiar dacă la început prietenii vor râde de voi:
– Ce bă, te plătește careva să deszăpezești trotuarul?

Însă, cu timpul, vi se vor alătura. Iar cei ce vor întrerupe comunicarea cu voi, aceia nu sunt prieteni adevărați. E un exercițiu bun pentru oricine, indiferent că e român sau nu. Atât că trebuie să fii OM.

Sursă foto: Descrieri.ro

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Teroare la Casa Albă

Am fost de-am văzut Teroare la Casa Albă. Sau ce nume o fi avut. Olympus has fallen. De ce Olympus...

Calitatea e mereu la modă!

Dintotdeauna s-a purtat încălțămintea din piele naturală de bună calitate. Astfel de încălțări s-au purtat ieri, se poartă azi și...

Gata treaba

Cu ajutorul lui Stilizer am băgat butoane de twitter şi facebook. Din alea cum are toată lumea. Să nu mai...

Close