Românii mănâncă mult

Voi nu știați asta? Că băgăm în noi ca porcii?
Era o caricatură veche cu românii mănâncă mult.

În 1989, doi colegi de muncă vorbeau între ei:
– Uite mă gelule, de ce sunt așa mulți oameni pe stradă?
– Păi e ca în Japonia mă și la noi. Ăia când au pauză de masă, ies afară să-și ia de la chioșc să mănânce.
– Păi bine mă, cât au ăia pauză de masă?
– O oră!
– Păi la noi sunt oamenii pe stăzi de 3-4 ore!
– Eh… românii mănâncă mult!

De ce zic asta?
Că le-am luat vacilor alea de pisici niște nutreț, adică boabe d-alea.
Acum 2 săptămâni, nu mai mult. Hai 15 -16 zile maxim. 3 kile de boabe.

Acum nu au deloc mâncare și miorlăie ca apucatele.
Nu se potolesc nici cu șuturi în dos, nici cu mângâiat, nici cu lăsat pe geam să privească afară.
– Miau, miau, miorrrlauauuu

Băi, de la atâta miau miau mi-au zăpăcit capul.

Și na, cum și ele sunt români, bagă în ele ca spartele.
Să se vadă că nu doar românii mănâncă mult, ci și mâțele lor.

Și că tot vorbirăm de mâțe, vă arăt ailaltă pisică proprie și personală, prima putând fi văzută aici.

Acum, despre TC ce să vă spun.
Veneam într-o seară căre casă.

Burnița ceva, era frig al naibii și vânt de te zăpăcea. Vreme d-aia de ți-e silă să te scoli din pat, darămite să ieși afară.

Pe drumul de la metrou către casăam văzut o pisică amețită, pui.
Se chinuia săraca să intre undeva, de fricp și de frig. Se tot dădea cu capul de geamul de la brutărie.
Căci era iluminat înăuntru, magazinul fiind închis.
Ne-a fost milă de ea, dar ne era frig, și hai fugi acasă.
Punem să halim niște sarmale…

Numai că mie tot la amețita aia de pisică mi-era gândul, că era vai de ea.
Așa că ne-am hotărât să-i dăm niște boabe de la Kitie, și un castron de apă.
Plus un culcuș într-o cutie de pantofi, cu o cârpiță în ea.
Culcuș făcut calumea, cu tot cu acoperiș, că de aia e Spanacul meșter mare.
Ajungem acolo, pisica era aciuiată la o intrare într-un bloc și mieuna de ți se rupea sufletul.
Am vrut să punem mâna pe ea.
Fugea, dar fugea rău de tot. de parcă numai cu o lăbuță din fașă putea merge, restul fiind paralizate.
L-am pus în cutie și hai cu el acasă.
Lăbuța dreptă din fașă îi era paralizată, iar labele din spate nu le ținea bine, de frică.
Căci pisicile când sunt speriate țin labele alea dindărăt flexate, de zici că stau pe ele. Și așa merg, sau fug.

Dă-i mâncare, dă-i apă, a mâncat, a băut etc.
S-a potolit cu mieunatul.
Am zis să-l dăm la o clinică veterinară să-l vadă.
Lăbuța din fașă este paralizată, nu există șanse să-și revină a fost răspunsul.
I s-a făcut deparazitare internă, externă etc.
La mine la muncă (lucram la Ringier) am pus afiș cu donez mâță, lângă zeci de afișe cu vând rover, vând telefon, pierdut câine, găsit laptop etc.

Nu s-a interesat nimeni.
Așa că mâțul mi-a rămis mie.
Se bătea cu Kittie la început, ceva de speriat.
Că na, a venit în străin la ea în casă, să-i halească ei din bolul de mâncare, să-i doarmă în culcușul ei, să-și facă nevoile la nisipul ei prețios.

Și cafteală ce și-a luat-o ăsta mic, ceva de speriat.
Zic mic pentru că în fragedă pruncie era cât un mouse de PC.

Și acum e mai mare decât Kittie. Ditamai animalul, abia pot să-l țin în brațe. Are vreo 6 kile așa…

Mă întreb dacă aș fi avut niște peștișori, ăia cum mâncau?
Tot așa ca sparții?
Nu de alta, să știu ce să fac. Să-mi cumpăr niște carași aurii d-acum și să dau anunț în ziar cu “Vând rechini, preț de producător“?

Comments

comments

24 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Cei mai buni acumulatori?

Mă gândeam să-mi cumpăr mouse ieri, după o vizită la Megamall. Pusesem ochii pe un Hama Knallbunt, însă după reviewurile...

Cum îți faci reclamă?

Oricine are o afacere, oricum s-ar numi ea, vrea să-și facă reclamă. De la asasini plătiți până la bloggeri. Și...

Looooool!

Cred că n-am râs tot anul 2014 cât am râs la "melodia" asta. Click pe poză pentru filmuleț. Enjoy!

Close