Românii sunt patrioți numai când nu trebuie!

A fost ieri marele meci de fotbal, cu Grecia. Nu știu scorul, ideea e că am luat bătaie. Era de așteptat, de când e antrenor la națională acest Pițurcă, s-a ales praful. Însă aici nu vorbesc despre fotbal, nu-s deloc la curent cu el și nu mă pasionează, deci nu știu multe despre acest sport.
Vreau să vorbesc despre cum se deșteaptă spiritul de patriot în român numai când nu trebuie.

A fost nebunie, cică 50.000 de spectatori. Foarte bine, a jucat echipa națională. Ideea e că orașul a fost plin. Peste tot numai mașini, venite din toate colțurile țării. am văzut Dacii ruginite din Bârlad și SUV-uri din Bihor. Am văzut de toate. Așa multe mașini încât n-aveai loc unde să arunci un ac. Sau în termeni fotbalistici, unde s-arunci o sămânță! Da, parcă le-a interzis de pe stadioane, nu?

De ce numai când e vorba de fotbal ne găsim să tragem cu țara? De ce doar atunci suntem mândri că suntem români? Ca un test așa, am vorbit nițel mai tare cu un prieten la telefon. Când treceam pe lângă un grup mare de suporteri români, plini de fulare tricolore, steaguri, lozinci etc.
Și-am spus:
– Să vezi ce bătaie luăm iar de la greci!

Nu spun câți s-au luat de mine. Din grupul ăla. Se găsiseră atunci că fac un bine dacă apostrofează trecătorii. Că nu ții cu țara. Din contră, țin cu țara în general, nu cu fotbalul. Nu eu am plecat la adunat căpșuni în Spania. Vară-mea, în schimb, culege dovlecei în Italia.

Fiecare a plecat unde a putut. Eu n-am plecat nu pentru că n-aș fi avut unde. M-a ținut aici ceva care încă mă ține. Și dacă ești român adevărat nu contează în ce colț al țării ești, ca să fii mândru de tine și de țara ta.
Dar nu te rezuma numai la fotbal. Noi trăim numai cu-n vis demult apus. Gata cu naționala aia mare mă! S-a dus în 1994. Gata! Nu mai există Hagi, nu mai există Răducioiu, Prunea…
România

De ce nu suntem așa uniți pentru alte cauze? Uite când sunt alegeri. Sub 50% mergem la vot. Da, dăm pe unii jos și vin alții mai ai dracu, deci de ce să mai mergem?
Uite scutim niște miliarde aruncate degeaba. Că se fac după aia alte alegeri. Și atunci vine lumea peste 51%. Atât cât să se valideze voturile. Știți de câte ori am făcut idioțenia asta? Din ce știu eu, de două ori. Și asta numai pentru președenție.
Dar să revin la subiectul în cauză. România și fotbalul. De ce doar când e vorba despre fotbal ne strângem cu toții să vedem meciul? De ce nu ne bucurăm când Nisipeanu câștigă o partidă? De ce abia auzim de Loredana Ohâi? De ce nu vedem mai nimic scris de naționala României de curling? Echipă care a câștigat argintul european de curând. Asta având în vedere că ne-am apucat de sportul ăsta acum câtă vreme? 2 luni?

De ce e fotbalul ăsta atât de iubit? Înțelegeam dacă era echipă bună, ca aia de pe vremuri de care am amintit. Dar așa, cu drogați care sunt “briliante” prin cluburi, vomitând în taxiuri sau Dumnezeu mai știe ce? Hai, nu poți cataloga sportivul după cum e omul. Însă sportivul la ora asta, e la pământ. FOTBALUL ROMÂNESC E LA PĂMÂNT. E O RUȘINE, O OFENSĂ ADUSĂ ACESTUI SPORT. Acum s-a înțeles?

Pe aceeași temă, de naționalism la momente total aiurea a scris și Sebastian.

Comments

comments

7 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Câteva paradisuri în care NU AȘ locui!

Faptul că-mi doresc să stau departe de București, la malul mării/ oceanului, ba chiar pe insula mea, nu este secret....

LG-ul, un produs de top?

Pe vremuri, GoldStar-ul făcea TV-uri. Nu excelente, însă net superioare produselor românești sau rusești. Mi-am luat primul TV GoldStar în...

De ce diacritice?

Mă tot întreabă StiliZer dacă scriu şi eu despre diactirice. Şi na că îmi făcui timp să scriu. Diacrtiticele sunt...

Close