Să râdem de Guță!

nicolae-gutaGuță părea un tip fără o vârstă anume. Puteam să-i dau 30 de ani, însă el, bine-merci, putea avea și 60. Oricum l-ai fi privit, arăta la fel. Cum îl chema în realitate, mai nimeni nu știa, dar toată lumea îl știa de Guță. Asta deoarece asculta manele și își crescuse o mustăcioară tâmpă, de jurai că-i Guță în agonie, după ce-ai turnat acid pe el.

Lucram la o sală de net, la câteva minute de casă. Acolo mi-am făcut eu școala în ale hackingului deloc periculos. Traversam strada doar și mai mergeam jumătate de stație. Am lucrat acolo două luni. Mă angajase în locul unui fost angajat, un băiețaș d-ăsta de cartier, care plecase la muncă în Spania. De unde s-a întors ăla cu coada între picioare, căci nu-i ardea de muncă nici cât negru sub unghie și acolo nu-l plătea nimeni să stea cu burta la soare, cu berea în mână și manelele la maxim.

A ciordit cât a putut apoi s-a întosr în țară, unde o ardea șmecherește la volanul unui BMW, pe care l-a pierdut lrapid la păcănele. Apoi a venit la ăsta să-l angajeze înapoi. I-a dat două sticle de wiskey și mi s-a făcut vânt. Am zis asta ca să vă faceți o idee cam ce oameni de bine umblau pe acolo.

Eram patru colegi care lucram, în ture de 12 ore. Eu (în locul lui Fane Spaniolu’), Guță, Radu și Alex. Cu Radu am rămas prieten și-n ziua de azi, fiind un băiat de comitet. Cu Alex n-am prea avut tangențe, ăla arzând gazul cu alți băiețași de cartier și cu Fane Spaniolu’. Iar Guță era prieten cu toată lumea, mai ales când dădeai de băut.

Într-o zi, venise și rândul ăstuia să-și ia concediu. Și ce-și zisese el? Hai să se ducă la munte, că nu mai fusese de 20 de ani. Zis și făcut, peste 2 zile intra ăsta în concediu, lumea la sală mai lejer, căci se golise Bucureștiul, majoritatea fiind la plajă sau la ștranduri. Așa că-n timpul în care aveam timpi morți, eu cu Răduce ne puseserăm să învățăm chestii. Ăla învățase să lucreze cu Linuxul (nu mult, însă cât pentru comenzi uzuale, depanare etc, reușea singur), iar mie-mi dăduse în cap să învăț despre certificate iso. Nu țin minte exact de ce voiam eu să învăț aia… a, îmi băgase un prieten în cap că se fac angajări pe bani buni dacă ești inspector de mediu. Și nu îți trebuia școală de specialitate, ci doar să ai niște cunoștințe.

Și cum stăteam cu Radu să facem un NFS în rețea, cu 2 ore înainte să-și înceapă ăsta tura, vedem că-n sală intră Guță.
– Ce-i mă amețitule cu tine? Nu ești la munte?
– Nu, mi-a ajuns!
– Ce, muntele?
– Da mă. Frig acolo ca la balamuc!
– Păi de unde știi?
– Păi am fost!
– La balamuc?
– La munte mă. Acolo e frig. Și m-am întors.
– Cât ai stat acolo mă?
– Păi la 10 dimineața eram acolo, la 12 pe pârtie și la 5 după amiaza am luat-o către casă.

După câteva zile mi-a spus Radu adevărul, că-l aflase de la mama lui Guță. Plecase ăsta de acasă, în pantaloni scurți, cu un geamantan în spinare și ajunsese prin vama Nădlac, ăla voia să ajungă în alpi. Citise ceva Jules Verne și-l apucase dorul de aventură.

Va urma

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Vreau ce nu există

O temă nouă! Aia vreau. Tema actuală îmi face unele probleme... De o lună tot caut o temă care să...

Alternativa perfecta la inelele de logodna cu diamante albe

Imortalizarea sentimentelor de iubire prin pietre pretioase este o traditie. Totusi, atunci cand vine vorba sa-ti declari intentiile fata de...

Am deschis mezelărie în poștă!

Fără niciun fel de glumă, în București există un magazin alimentar într-o poștă! Ciudatul cuplu se găsește la Poșta nr....

Close