Scările rulante și folosirea acestora

Scările rulante. O invenție veche pe care toată lumea ar trebui să știe să o folosească. Numai că nu e așa. Cică “bunul simț” spune să stai pe partea dreaptă a scărilor rulante, în timp ce pe stânga e lăsat liber, pentru persoane care se grăbesc. Numai că sunt unii care consideră asta o stupizenie fără margini. Și eu fac parte din aceștia, și-am să explic mai jos de ce.

În primul rând, dacă vrei să te grăbești atât de mult încât nu mai poți sta 30 de secunde pentru a ajunge scările sus, o poți lua pe scările de piatră. Sunt de 3-4 ori mai late și ai tot locul din lume, poți să urci și-n patru labe, dacă-ți vine cheful.

În al doilea rând, cum dracu vrei tu, grăbitule care urci cu scara rulantă, ca pe aglomerație, lumea să stea înghesuită în partea dreaptă a scărilor (din 2 in 2 scări), ca să-ți lase loc Măriei Tale să te grăbești mândru? Zic din 2 în 2 trepte că nu ai cum să stai în fundul persoanei din față, înghesuit, decât dacă ai 40 de kile și umbli cu cărămizi în geantă. Altfel, e mai greu să te împingi în cel din față, fără să se uite ăla atent la geantă, portofel, telefon, de parcă ți-ai găsit fraierul pe care să-l faci la buzunare.

Sunt de acord cu statul pe partea dreaptă a scărilor rulante doar în câteva cazuri. Adică acolo unde nu există decât scări rulante. Dar și acolo, dacă e agromerație, lași grăbitul pentru când alergi pe stradă, nu te bulucești pe scara rulantă, că “scrie și pe scară, se staționează pe dreapta“. Dar nu sunt de acord cu ocuparea a unei întregi scări doar pentru tine, decât dacă ai bagaje. Dar ca să stai crăcănat cu ambele mâini pe mânerele de cauciuc, în aglomerație, asta nu.

Eu cobor din metrou la Politehnica. Zilele trecute, pe-o aglomerație de nedescris, pe la ora 18, puhoi de lume. Și stăteam liniștit, pe stânga scării rulante. Dacă aș fi vrut să mă grăbesc, nu aveam cum, câteva trepte mai sus, fiind și alții care foloseau toată lățimea scării, adică un metru și 20, sau cât are. Plus că mai erau și alți grăsuni, nu mă puteam înfige între ei. Și nici nu voiam, la o adică, să urc pe scările care oricum mă duceau sus peste 10 secunde.

În spate, un gagiu cu coadă, îmi zice să mă dau la o parte. A zis-o politicos, dar ferm pe poziții. I-am făcut loc și i-am zis să urce pe scările de piatră, dacă se grăbește. S-a oprit și mi-a explicat că n-am dreptate, că se circulă DOAR pe partea dreaptă, că scrie și pe un abțibild.
– Poți s-o iei liniștit pe scările de piatră, sunt mai late, i-am replicat calm.

N-a mai stat la discuții, se grăbea și-a mai dat 2 inși la o parte ca să ajungă sus cu 5 secunde înaintea mea.

Nu înțeleg de unde chestia asta. Din ce-am văzut la prima căutare, zice-se că în aglomerație, staționatul pe dreapta (deci nefolosirea părții stângi a scărilor rulante), crează ambuteiaje în gurile de metrou aglomerate. Adică Universitate, Unirii, Politehnica, Pipera, Romană etc (la noi în București – fiind singurul oraș cu metrou).

Și dacă e să stai să te gândeți la treaba asta, scările rulante se strică mai repede. Dacă folosești doar partea dreaptă, su uzează mult mai repede acolo rotițele și mecanismul scării, decât dacă ai folosi toată lățimea. Desigur, că se defectează scările nu e treaba mea și nu-i pasă nimănui de asta, însă să nu ne mai mirăm când vedem că scările rulante la Universitate merg o dată la 3 ani sau stăm 5 ani fără scări rulante între Dristor 1 și 2.

For a pedestrian, the “buffer zone” describes how much space a person needs to feel comfortable, and varies by activity. Someone standing needs, on average, a little over three square feet (0.3m²) of space, whereas a walking pedestrian needs more than eight square feet (0.75m²). That means a constrained space such as an escalator can comfortably hold more than twice the number of standing pedestrians as walking pedestrians. – Sursa

Așadar, dacă stăm cu toții pe tpată lățimea scărilor rulante, vom ajunge mai repede la etajele dorite (atât superior cât și inferior). Ceea ce e logic. Pe o scară ar intra 2 persoane (din 2 în 2 trepte), decât să fie doar o persoană, ca să lase liber partea dreaptă.

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Oază de verdeață între betoane!

Am crescut la țară, în mijlocul naturii. Culegeam mere din copac, le ștergeam în grabă pe tricou și le mâncam....

Moșul și Poliția

O poveste adevărată din anii 90. Moșul și Poliția. George Phillips, un bărbat de vârsta a treia, din Vancouver, se...

Un filmuleț despre viață

Vă prezint un filmuleț genial. Despre viață, prietenie și interes. A se vedea cum o prietenie se distruge din cauza...

Close