“Se reabilitează! În 2 zile pun schelele pe bloc…”

Întreb adminitratorul de fiecare dată când îl văd când se reabilitează blocul. Asta se întreabă și el. Inițial, în 2010 începuse ideea de-a reabilita și noi blocul. A rămas singurul de la stradă nereabilitat. Au trecut 9 ani. Primăria a dat din colț în colț Ba că la anul, ba că gata, în primăvară.

Am auzit asta an de an. S-au făcut dosare întregi, vrafuri de hârtii semnate, ștampilate, parafate… degeaba! Nu a venit la noi, în mijlocul urbei, nicio reabilitare. Doar promisiuni, ca să simți ca trăiești în România.

Ba chiar, în ultima vreme, au pus blocul nostru și pe lista oficială, a primăriei, cu blocurile care vor intra în reabilitare. Al nostru și alte 3 din spate. În rest, s-a reabilitat cam tot. Până și ăla de vis a vis, care oricum arăta bine, deoarece “acolo stau numai avocați și polițiști“. Cel puțin așa știam noi, asta deoarece când ne cădea nouă curentul, cei de vis a vis erau bine merci, ba mai dădeau drumul și la cel de-al doilea televizor, să ne facă-n ciudă.

După aia am aflat că ăia sunt în sectorul 3 și noi în sectorul 2, și că oamenii sunt pe altă linie. Da, la noi așa e, limita de sector este linia de tramvai de pe mijlocul străzii. Îmi aduc aminte de Robocop când nu putea să treacă linia de delimitare a sectoarelor.

Revenind la sectoarele noastre și la primarii (deseori corupți) ale acestora, după lungi tergiversări am aflat, cu nemărginită bucurie, că și blocul nostru intră, în toamnă, în reabilitare termică. Mai mult decât atât, au spus că-n “2 zile se pun schelele pe bloc și se reabilitează“. Asta trebuia să se întâmple prin… septembrie.

Mă duc zilele trecute la administrator:
– Unde-s schelele?
– Ce schele?
– Păi ăștia cu reabilitarea, tre să pună schele pe bloc, să facă, să…
– Să-i ia dracu’
, zise suspinând administratorul.
– Să-i ia, dar după ce ne fac reabilitarea pe care o așteptăm de 9 ani.
– Poate în primăvară.
– Cum adică, era vorba că acu în toamnă.
– Era, dar, ca să vezi, nu sunt fonduri.
– Aceeași placă?
– E an de alegeri…

Deci, am înfrânt. Nu vine reabilitarea. Poate (POATE) în primăvară. Până atunci (dacă va exista acel atunci), mergem pe burtă, în blocuri tovărășești, gri, pline de igrasie.

Ne-am gândit, mai mulți vecini, să punem mână de la mână să ne reabilităm șinguri apartamentele. Am ales caramida aparenta pentru fatade exterioare de cea mai bună calitate. Mai voiam eu asta mai demult, dar eram singurul care se gândea la asta. Cald iarna, vara răcoare, ce putea fi mai frumos? Asta era atunci, acum vre 2-3 ani, când mi se pusese pata să fac eu ceva, nu să aștept să vină primăria lu’ pește.

Acum, suntem vreo 4 care vrem asta. Cu posibilitate să ni se mai adauge încă 4. Tot puțin, din 36 de apartamente. Nu poți să-ți pui tu, de unul singur, fațadă nouă pe bloc. Că vezi tu, blocul nu e al tău, ci al primăriei. Dar n-am vpzut picior de amploiat al primăriei să vină să dea zăpada din fața blocului, sau să curețe pomii de crăcile uscate, sau să-mi dea cu aspiratorul prin cameră. Dar percep taxe și impozite pe locuință. De ce?

Nu ne va răspunde nimeni la întrebările astea “prostești“. Am învățat că trebuie să ne ajutăm singuri.

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Poveste de Crăciun

De patruzeci de ani, un bărbat în vârstă de 89 de ani îşi aşteaptă încă cei şase băieţi să vină...

Leapşa studenţiei…

Asta e leapşă de la Ovidiu, şi-o ia cine vrea şi-o dă cui vrea! Majoritatea aţi făcut liceul sau facultatea....

Tricicleta mea

Haideți să vă povestesc despre tricicleta mea. Prima dată când m-am suit pe una aveam cam 3 ani. Țin minte...

Close