Second hand

Toţi am luat ceva de la second hand. Da, toţi. Că ţi-ai luat o cămasă, un nădrag, o botină (NU BOTINE, că iei nuş ce ciuperci), o placă video, o maşină, orice altceva, dar ţi-ai luat.
Nu te mai ascunde după deget. Am auzit cazuri în care cineva se dădea mare că n-a luat niciodată nimic la mâna a doua.
Şi am luat niţel la puricat. Şi am aflat că a luat la mâna a doua chiar sare de lămâie de la o vecină.
Şi nu i-a mai dat înapoi acel pliculeţ. Da, pliculeţul era început, deci la mâna a doua.

Nu mi-e ruşine să recunosc că-mi iau ceva hăinuţe de la seconda hand.
O dată pe an îmi iau 2 cămăşi. Atât şi nimic mai mult. Nu dau iama în magazine să văd ce şi cum.
Dacă trec prin faţa magazinului şi-mi sare ceva în ochi, intru şi iau. Chestia asta se întîmplă rar.
Da, îmi iau cămăşi. Am avut bafta acum 2 ani de mi-am luat o cămaşă hawaiană. De la mama ei, made in Hawaii, USA.
Uite poza:

Preţ la kilogram.5,3 lei. Şi pe ebay am găsit una hawaiană nasoală rău, la 34 dolari + 10 dolari taxele poştale.
Cel mai valoros lucru de l-am luat second hand a fost placa video. 480 RON. Dar am placă video nene. 5 ani merge orice pe ea… Chit că e joc, chit că e aplicaţie grafică sau video.

Azi mi-am luat 2 cămăşi. Şi m-am lecuit. Nu mai cumpăr ceva ce nu se poate returna. Probez înainte. Am luat 2 cămăşi colorate mişto la 9 lei bucata.
Nevastă-mea mi-a zis:
– Vezi că asta verde îţi e mică.
– Nu există fată, e bună.
– Mă ţi-e mică.
– Mă femeie, ascultă-mă că ştiu eu.

Ajung acasă. Şi le probez. Una îmi vine de minune cu ea, ailaltă, aia de zicea nevastă-mea e strâmtă pe mine.
Strâmtă cum stăteau hainele pe Hulk. În halul ăla.

– Lasă că mă duc s-o schimb. Mă gândeam eu…
Mă duc acolo şi surpriză.
– Nu putem schimba, nu vă dăm banii înapoi.
– Băi nene, n-am tras-o prin cur. Am pus-o pe mine şi am venit cu ea înapoi că e mică.
– Nu vă putem ajuta.
10 minute am făcut scandal. Degeaba.

Mi-am pus în gând să le fac ceva nasol, dar m-am răzgândit. Nu deoarece mi-ar fi frică. De ce să-mi fie frică, de o cameră de luat vederi şi 2 fetişcane vai mama lor? Plus că nu mă duceau eu personal să bag în geantă 20 de cămăşi şi să ies liniştit afară. Sau să le dau foc. Am avut gânduri negre, să mă ierte Dumnezeu.
Dar nu le fac nimic. Ce-am pierdut eu aici, îmi va da Dumnezeu prin altă parte mai mult.
Şi na, nu că mă aştept la vreo satisfacţie materială. Nu, pur şi simplu încerc să fac numai bine, pe cât posibil.
A, dacă era ceva de valoare mai mare, le rupeam căpătâna, să fim bine înţeleşi…

Şi ce nu înţeleg e oroarea asta pe care o are cineva dacă îi zici că ţi-ai luat ceva de la second hand. Vai, ochii peste cap, sărăntocule, vai de capul tău, nu ai 150 ron să-ţi iei blugi din Mall?
Nu, nu dau 150 ron pe blugi nici să mă tai. Îi iau din Cora cu 30 lei perechea. Blugii la 150 RON e SNOBISM.
La fel şi tricoul de costă mai mult de 50 lei. Aş da 50 lei pe nuş ce drac de firmă. Dar să dau 3 milioane (atât am văzut un tricou d-ăla de manelar, Armani, mama lui), mai bine de 3 milioane beau până mă fac muci. Sau îmi iau o sticlă de şampanie Moet, de 200 RON, şi de 100 lei mă duc frumuşel unde am zis aici, şi termin o treabă bătrânească.
Ba într-o zi mai demult m-am întâlnit cu o colegă de clasă într-un magazin d-ăsta. Ia-a luat vreo 2 minute să-şi compună o mutră cât de cât uitabilă la ea, şi n-a ştiut cum să iasă mai repede.

Aşa c-o silă se uita la mine! Se uita nu că na silă de mine, silă de ea, că am găsit-o acolo…
Asta n-am înţeles niciodată. De ce judeci pe alţii că fac aceeaşi treabă ca şi tine?

Voi ce v-aţi luat la mâna a doua?

Comments

comments

38 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.