Sectorul 3, sat fără străpân

Locuiesc în sectorul 2 al acestei capitale, numită București. Fix peste strada mea se află sectorul 3. Acolo stă și Mariusică, în singurul bloc aflat fizic în sectorul 3, dar în acte în sectorul 2.
Mă rog, trecem peste delimitate, căci treaba asta este general valabilă. După cum am zis, nici cu sectorul 2 nu mi-e rușine.

Ei bine, în sectorul 3 am văzut o țigănie la care nu m-am așteptat. Sau, cel puțin, așa e la margine, nu știu în interior cum o sta treaba. Da, la margine, trotuarele au câte un cuib de camere de supraveghere din stâlp în stâlp. Însă, pe cât m-am uitat eu, de-a lungul unei stații de tramvai, acele cuiburi sunt goale. Doar plasticul exterior, iar în interior, camerele sunt inexistente. Nasol că au și plăcuțe de genul “veghem siguranța dvs.“. a, asta cu plăcuța am văzut-o în zona Perla – sectorul 1. Deci cred că treaba asta e general valabilă.
Deși am văzut o știre la TV (acum vreo 3 ani), când au prins un gagiu ce smulsese geanta unei femei – l-au prins în 3 ore, fiind suprins de camerele astea de supraveghere de pe stradă.
Asta e un lucru bun, căci se pot prinde bandiții, partea mai nasoală este “prea mult” – fiecare mișcare monitorizată, ca-n filmul “Person of interest” (când naibii o apărea următorul sezon??).

Uite, tocmai lipsa acestor camere de luat vedere, fix în locul unde AR TREBUI SĂ EXISTE, este de neconceput. Prietenul Răducu a găsit mașina în starea de mai jos.
logan-lovit

Mașină parcată, la stradă, în loc luat de la ADP, fix sub un stâlp care are cuib de cameră de supraveghere.
Acu i-al pe ăla de unde nu-i. Nu se știe cine i-a lovit mașina, pase-se a fi una de culoare deschisă, probabil albă, după unele mici urme de vopsea deschisă în zgârieturile de pe Logan-ul omului. O treabă de vreo 15 milioane, o idee de tinichigerie, stop spate și vopsitorie – care costă de te rupe.

Mașina a fost parcată în Bulevardul Basarabia, nr. 218-222.
A găsit omul mașina lovită în parcare, s-a dus la Poliție, după cum zice legea, ca să declare accidentul. Și, ca-n filmele cu proști, vine polițaiul. Unul gras tâmpit, care-l ascultă pe Răducu, apoi, îl pune să sufle în fiolă.
– Bă nene, ești normal? Eu vin la tine să-ți zic de faptul că mi-am găsit mașina lovită în parcare și tu-mi pui fiola? Păi eu vin beat la tine să declar?
– Așa e legea.

Apoi declarații, foi, subsemnatul etc. O hârțogăraie pe care NU SE VA UITA NIMENI, NICIODATĂ! Dar deh, așa e legea, trebuie să le completezi. Nu există martori, nu-i accident mortal, e lovită ușor mașina unuia, “dă-l dracu. Hai la șaorma!

Mă întreb, retoric, desigur, dacă treaba asta se va schimba vreodată. Dacă se vor pune în primul rând camerele de luat vederi acolo unde ELE EXISTĂ ÎN ACTE – știți fanioanele din “O scrisoare pierdută“, apoi dacă poliția și-ar face treaba și ar cerceta ca să prindă făptașul. Și uite-așa, dintr-un caz minor, își va mai scăpa din păcate. Eu unul așa aș vedea, dacă s-au implicat în rezolvarea acesti caz, sunt convins că la unele mai mari, mai grave, se vor implica cu mai multă tragere de inimă, fapt de lăudat.

Dar mai e până departe!

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Mein Kampf – sau cum să râzi cu lacrimi

Am descărcat Mein Kampf de Adolf Hitler. Mi-a spus mie un amic mai demult că e alandala scrisă și pe...

E-MAIL DE LA PRIETENI: DESPRE “IARNA VIETII”

"Ce este teribil nu este moartea, ci vietile pe care unii nu si le traiesc înainte de a muri..." -...

De inventat

Ar mai fi niște chestii utile de inventat. Pe lângă gadgeturi cu 15 camere, 8 nuclee și ecrane de 2 metri....

Close