SECUII NU SUNT UNGURI – partea a 3-a

Iata acum si cea de a treia parte a acestui articol, cu care de fapt vom finaliza, deocamdata, serialul “Istoria Transilvaniei”.

În urma acestor actiuni, fenomenul de maghiarizare a numelor a luat rapid proportii. Peste 300 de schimbari de nume în 1880, 1300 un an mai târziu si mai bine de 14 000 în deceniul care a urmat. Totusi, la sarbatoarea mileniului din 1896, Societatea de Maghiarizare a Numelor a considerat rezultatele ca nesatisfacatoare, fiind expediate într- un ritm frenetic noi metodologii si propuneri de nume tuturor acelora care prin pozitia lor puteau contribui la aplicarea deciziilor (directori de scoli, ziare si reviste, societati financiare si industriale, dar si arhive). Apelurile avea sa fie trimise si episcopilor greco-catolici, reformati, catolici, unitarieni si lojelor masonice, în manifeste mentionându- se ca: “ nefacând parte din rândul marilor natiuni si, din cauza teritoriului, neputând sa mai creasca în mijlocul lor, Ungaria îsi urmeaza instinctul în timp si cauta sa înhate toate mijloacele legale si curate prin care se usureaza contopirea – în mica patrie – a tuturor fiilor sai, alcatuind o unica si mare familie. Cursul contopirii a pornit fara zgomot, din fericire, si devine tot mai simplu. Împrejurarile sunt favorabile, dar timpul nu asteapta. Trebuie sa stam la pânda, sa nu ramânem de caruta, dar mai ales sa nu scapam vrabia din mâna“. – Cartea secreta a guvernului

În 1907, la Budapesta apare sub egida Tipografiei Regale Maghiare de Stat lucrarea “Românii din Ungaria”. Un volum de lucru confidential al guvernului maghiar, în cele o mie de pagini fiind inserate masuri dure vizând reducerea la tacere a tuturor miscarilor care, promovând ideea ca Austro- Ungaria nu mai putea exista într-o forma imperiala, militau pentru aparitia în cadrul unei confederatii de state nationale a Transilvaniei Românesti. Desigur, editarea lucrarii este si astazi negata de Guvernul de la Budapesta. Peste timp, însa, s-au pastrat cel putin doua exemplare, unul aflat în pastrarea bibliotecii Universitare din Cluj-Napoca, iar cel de-al doilea arhivat în fondul secret al Academiei Române din Bucuresti. În fundamentarea lucrarii, autorul, (în principal Anton Huszar, translator în Ministerul de Interne ungar, dar în spatele caruia se aflau ideile contelui Andrassy, la acea vreme ministru de interne), amintea ca, în anii 1905- 1906, “ românii din Ungaria (de fapt, din zona cotropita a Transilvaniei-n.r.) au manifestat în mod demonstrativ în contra caracterului national unitar al statului ungar, cautând sa-l transforme într-un stat organizat pe baze federaliste”. În acest scop, principalele institutii ale neamului românesc (biserica, scoala, finantele) au fost transformate în “factori de lupta si de instigare în contra statului maghiar, a natiunii maghiare si a limbii maghiare”. Directiile de lupta împotriva românismului propuse de Anton Huszar se refereau la distrugerea unitatii demografice a românilor ardeleni, maghiarizarea Bisericii greco-catolice române, desfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, maghiarizarea învatamântului, interzicerea culturii românesti în Transilvania, desfiintarea presei românesti si a organizatiilor politice a ardelenilor, precum si împiedicarea accesului românilor la institutiile financiare. Cea mai mare problema a revizionistilor se lega de repartizarea naturala a românilor în judetele Transilvaniei, iar cum în cele 12 judete majoritatea absoluta era româneasca, Huszar sublinia ca se impunea “o noua ordonare a judetelor si a cercurilor electorale românesti pentru ca ele sa asigure punctul de vedere unguresc”. Lucru care s-a realizat, între 1907 si 1918, Ardealul fiind colonizat cu maghiari, românii ardeleni fiind trans-colonizati în mai multe regiuni maghiare. În acelasi timp, considerând ca Biserica greco-catolica se îndepartase de catolicism si intrase în curentele de politica ultra-româneasca, revizionistii demarau si procesul de maghiarizare a acesteia.

Încercari de sfarâmare a identitatii nationale

Concomitent cu maghiarizarea Bisericii greco-catolice, era vizata si desfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, motivatia lui Huszar fiind aceea ca trebuia “sa dispara odata aceasta cangrena politica, care roade trupul natiunii maghiare si al tarii”. Pentru aceasta, trebuia limitat accesul tinerilor la învatamântul teologic, prin stergerea de pe listele de bursieri a acelora care “au dat dovezi de sentimente în contra statului si a natiunii maghiare”, iar în seminariile teologice trebuiau numiti ca directori si profesorii “doar persoanelor care în cursul studiilor universitare au audiat timp de cel putin patru semestre limba si literatura maghiara si au colocvat din aceste materii în fiecare semestru”. În plus, se interziceau reuniunile învatatorilor ortodocsi, manualele folosite în seminarii trebuiau si ele avizate de autoritatile maghiare. Din atentia revizionistilor nu scapau nici scolile. Astfel, tinând cont de faptul ca limba româna era cea mai puternica arma a românilor împotriva maghiarizarii, autorul propunea ca în scolile secundare românesti limba de predare sa fie maghiara, iar limba româna sa devina doar obiect obligatoriu de învatamânt.La rândul lor, societatile de lectura de la liceele românesti, erau obligate sa-si tina sedintele în mod alternativ, într-o saptamâna în maghiara, în alta în româna. Din repertoriile corurilor si orchestrelor liceelor românesti trebuiau eliminate textele nationaliste, iar primirea elevilor din România trebuia îngreunata.

În ceea ce-i priveste pe români, procesul de secuizare a lor, s-a produs de-a lungul secolelor, lent, pe cale pasnica si naturala, dar au existat si presiuni si constrângeri de natura etnica si confesionala cum au existat si momente de constrângere, de trecere fortata a românilor vorbitori de limba maghiara din satele etnic mixte la religii de expresie maghiara. Cronologic, aceste momente de maxima intoleran?a fata de confesiunea si etnia românilor din “secuime” au avut loc dupa cum urmeaza: anii 1848/ 1849, toamna anului 1916 (dupa retragerea Armatei române din Ardeal), lunile ce au urmat retragerii administra?iei românesti; anii care au urmat dupa Dictatul de la Viena (1940- 1944), perioada de dupa instalarea administratiei Comisiei aliate de Control (noiembrie 1944 – martie 1945), primavara anului 1990. Prezente în memoria colectiva a românilor din Covasna si Harghita, aceste momente reprezinta, o “piatra grea” a convietuirii interetnice, manifestându- se ca o adevarata “teroare a istoriei.”

Din cele 10 valuri de asimilare imediata si de alungare a românilor din ceea ce istoric s-a denumit Secuime, puse în evidenta de Nicolae Edroiu, cinci sunt înregistrate între 1850-1992, fiind documentate de recensamintele moderne, fie ca ele au fost efectuate sub administratie austriaca, ungureasca sau româneasca.

Cele mai mari si dramatice schimbari produse în configuratia etnica si confesionala a românilor din zona, au avut loc, dupa Dictatul de la Viena, din septembrie 1940. Prin arestari, maltratari, terorizari si expulzari fortate de populatie, înso?ite si de masuri de convertire si trecere de la religia ortodoxa si greco- catolica, la alte confesiuni de expresie maghiara, numarul românilor a fost atunci drastic diminuat, producându-se o adevarata “purificare etnica” a “Tinutului secuiesc”. Asa stând lucrurile, se poate aprecia ca zona este un “melting pot” (creuzet), în care mai multe etnii au fost asimilate de catre cea maghiara.

Si astazi, realitatea etno-demografica din judetele Covasna si Harghita este departe de imaginea unui grup etnic compact. În cele doua judete exista un numar însemnat de persoane cu dubla ascendenta identitara (provenite din familii etnic mixte), grupuri cu apartenenta controversata (cel mai numeros fiind format din tigani) s.a.. La acestea mai trebuie adaugata concluzia cercetarilor recente conform careia, cultura maghiara din zona este putin deschisa la interschimburi culturale reciproce, pu?in permisiva si ospitaliera fata de nevoia celorlalti de a-si prezerva si afirma propria identitate pe care o apreciaza ca pe o amenintare la identitatea maghiara. Dupa ce a trebuit sa renunte la pozitia dominanta ca urmare a destramarii monarhiei austro-ungare si formarii României Mari, maghiarii din acest spatiu au avut si au dificultati sa accepte noua pozitie de minoritate, continuând sa lupte pentru mentinerea sau recâstigarea privilegiilor si pozitiilor lor dominante. Asa au procedat, dupa instaurarea comunismului când, cu sprijinul lui Stalin au reusit sa înfiinteze Regiunea Autonoma Maghiara, “experiment socialist” de trista amintire pentru rumâni….

Napoleon Savescu / R.B.N. Press

(Sursa imaginii): Presedintele Partidului Civic Maghiar din Covasna, Kulcsar Terza Jozsef, a facut plângere penala împotriva secuilor din asa-zisul Tinut Secuiesc pentru ca au tupeul sa se declare, sau “sa raporteze” ca sunt secui.

https://www.youtube.com/watch?v=jUHSGfI8WHo
https://www.youtube.com/watch?v=2a6G_8TThGM

Marc Ciubotaru

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Noutăţi în blogroll

După cum am promis, voi modifica blogrollul. Adică îl scindez. În 2 sau 3... Încă nu ştiu, să văd cum...

Vechi dar bune

Azi, din seria Oldies, but goodies, avem trei filmulețe. Cum să deschizi sticla de vin. Evident, NU așa! Epic spoon...

Pentru că…

De la o vreme, văd că e la modă altă idioțenie. Asta cu "pentru că... rahat", "pentru că... orice". Așa...

Close