SECUII NU SUNT UNGURI ! ( partea a ll- a)
Continuam subiectul(tematica)cu cele scrise de dl. Napoleon Savescu/ RBN Press, in ,, Romania Breaking News”:
,, Din ignoranta si din comoditate operam cu teorii de tip Roesler, desi adevarul istoric cu privire la secui se sustine cu argumente:
1. Argumente geografice si toponimice, sistematizate în lucrarile stiintifice ale lui Sabin Oprean (1928) si Coriolan Suciu (1974). Vlahia este numita în maghiara chiar Olah Falu, adica satul valahilor. Prezenta lor sub numele de cauconi în sud- estul Transilvaniei este probata de harta lui Ptolemeu din secolul II, dar si de marturiile unor calatori straini ca Georg Reicherstorfer care la 1527 îi numea ciculi ca si de marturiile lui Christian Schesaeus de la 1540 sau de ale lui Ferrante Capece din februarie 1584.
2. Argumente arheologice, având în vedere vestigiile bine reprezentate pentru toate epocile începând cu neoliticul. În ansamblul Daciei, tara Secuilor se delimiteaza în mod natural prin particularitatile sale de relief, de clima si de resurse, iar aferent acestora, marturiile arheologice o individualizeaza înca din protoistorie ca pe o adevarata punte peste Carpati între Dacia intra- si extracarpatica. În acest context asezarile din tara Secuilor au prosperat înca din antichitate sustinând o concentratie demografica ridicata mai ales prin importantele resurse minerale (sare, fier, cupru, ape minerale etc.) de care au dispus mereu. )
3. Argumente istorice, mai ales pentru a denunta legile de maghiarizare din anii 1842, 1879, 1883 si 1907, în temeiul carora o buna parte din densa populatie autohtona a fost transformata, prin cele mai draconice forme de constrângere, în vorbitori de limba maghiara. În jurnalul campaniei de pedepsire de la 1761 generalul von Buccow, a notat pentru totdeauna ca în cel mai maghiarizat scaun din secuime din 102 sate 99 erau locuite de români, asa cum arata istoricul Dr. Mircea Dogaru în revista LUMEA Nr. 4 (108) / 2002.
4. Argumente heraldice. Fiindca în sfârsit s- au recunoscut siculi, deci ciculi autohtoni, si nu altceva, vor redescoperi din perspectiva continuitatii asumate ca în momentul semnarii tratatului UNIO TRIUM NATIONUM aveau ca secui constiinta originii lor dacice, motiv pentru care s- au ilustrat în heraldica prin tandemul de semne dacice primordiale soarele-luna (însemnele de pe drapelul secuiesc), tandem deseori regasit în multe reprezentari antice ale dacilor, inclusiv pe tablitele de plumb cu scriere dacica de la Sinaia (vezi ziarul „ Gardianul” din 30 mai- 4 iunie 2005). Aceeasi pereche SOARELE-LUNA mai apare numai pe stemele de sorginte dacica ale Moldovei si ale Tarii Românesti si la nimeni altcineva în lume. De aici lipsa oricaror îndoieli ca si secuii au avut constiinta ca apartin neamului dacic. Orice alta explicatie invocând asocieri cu probabilitate zero frizeaza ridicolul.
5. Argumente culturale. Simon de Keza ne spune limpede ca secuii au înprumutat scrierea de la vlahi. Dar o scriere valahica de tip raboj, numita „ rovás irás” si dupa maghiarizarea lor, nu se potrivea decat unui grai valahic si în nici un caz unui grai strain, care ar fi folosit limba si scrierea latina dupa modelul oferit la acea vreme de cancelaria regala de la Buda.
Hilar este faptul ca propaganda anti- româneasca a uitat de Simon de Keza pentru a pretinde ca sintagma „ rovás irás” ar defini o scriere adusa de prin Asia, desi chiar teremenul de „ rovás” indica originea sa valahica. Ca dovada ca este o straveche scriere rumâneasca, românii din Valea Timocului, cei care n-au avut legaturi cu secuii, folosesc si ei pâna astazi termenul de „ rabuj”. Pe de alta parte, este remarcabil faptul ca odata cu partiala lor maghiarizare secuii au transpus si în varianta maghiara celebrele noastre balade Mesterul Manole si Miorita, total inaderente folclorului maghiar sau oricarui alt folclor, ca semn profund al faptului ca secuii apartin la matricea stilistica rumâneasca.
6. Argumente religioase. Despre originea lor dacica vorbesc si stâlpii lor funerari de pe morminte care sunt identici cu stâlpii dacici care mai sunt pastrati în alte zone rumânesti. Gestul nostru de închinare a pâinii cu semnul crucii regasit la secuii trecuti la calvinismul lipsit de cinstirea Sfintei Cruci este un alt indiciu al orginii lor ortodoxe. Aceeasi origine ortodoxa o au si parastasele pe care le fac secuii la înmormântare. Ca marturie tragica a deznationalizarii lor fortate înca se mai vad, în mai multe locuri, darâmaturile unor vechi biserici ortodoxe, semn al comunitatilor de români maghiarizati în secuime. Despre grozaviile îndurate în perioada de maghiarizare fortata ne vorbeste si monumentul de la Ciceu consacrat celor doua sute de secui ucisi în zi de hram de catre generalul de trista amintire, care a mai batut cu tunul cam tot atâtea locasuri de cult ortodoxe între care si mânastirea lui Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus.
7. Argumente antroponimice, din lucrarile stiinfifice ale lui G.Popa – Lisseanu si ale lui I. I. Rusu (1986), si mai recent ale lui Ioan Ranca (1995) sau Ioan Dragan (2000) care pe baza documentelor de arhiva dovedesc maghiarizarea familiilor românesti prin nume ca Albu, Boér, Bokor (Bucur), Karácsony, Csipán (cioban în graiul aromânilor), Dán, Fogarasi, Kosztin, Lunguj, Lupuj, Mirtse, Moldván, Nyisztor, Oláh, Oltyán, Pászkuly, Ráduly, Sztojka, Szávuly, Sérbán, Zsunkuy (se citeste Juncu) si multe, multe altele, ceea ce nu mai poate fi considerata o problema a persoanelor respective, ci a natiunii române si a României, din moment ce astazi liderii acestor autohtoni maghiarizati odata cu numele lor cer autonomie teritoriala. Aceste nume dovedesc înca odata ca împotriva Neamului Rumânesc s- a practicat imprescriptibilul genocid etnic care nu poate servi de baza pentru pretentiile teritoriale numite autonomie.
8. Argumente sociologice. Lucrarile bine documentate cu date culese din teren de Maria Cobianu- Bacanu (1998 si 2000), doctor în filozofie la Institutul de Sociologie al Academiei Române.
Este de la sine înteles ca din cele opt grupe de argumente chiar si numai o singura grupa este suficienta pentru a sustine definitiv calitatea de autohtoni a secuilor ca trup din trupul tarii, chiar daca o buna parte au fost maghiarizati fortat de catre defuncta putere imperiala în mai multe etape bine cunoscute de istorie, dar si în perioada Diktatului. Le-am menajat prin tacere drama deznationalizarii ca mama cea adevarata din cunoscuta piesa de teatru “ Cercul de creta caucazian” a lui Bertold Brecht. Nici acum nu vom proceda altfel, dar nu putem accepta sub nici o forma contrafacerile celor care mânati de interese straine practica intriga si minciuna spre continua hartuire si în final dezagregarea României. O lege privind protejarea minoritatilor, oricare ar fi continutul ei, obliga majoritatea sa se subordoneze oricarui minoritar devenit astfel un protejat, fiindca obtine un statut preferential, ceea ce este inadmisibil din moment ce într- o tara democratica legile sunt aceleasi pentru toti. În cazul minoritatii maghiarizate din România situatia se dovedeste a fi foarte periculoasa prin faptul ca au devenit masa de manevra pentru revizionismul marturisit pe care îl implica incalificabila contestare a tratatului de pace semnat de toate partile la Trianon.
SECUII DISTRUSI DE NATIA UNGARA
De ce aceasta… rezerva, ca sa nu- i spunem du?manie, a ungurilor fata de secui? Din doua pricini, iar mai târziu din trei.. De la început, a fost faptul ca Secuii se întelegeau foarte bine cu ceilalti rumâni, din Moldova si Mutenia, teritorii neocupate de unguri la vremea respectiva. Acest lucru era intolerabil pentru unguri . A doua pricina era ca Secuii erau alt neam decât Ungurii! În secolul X I X s- a declansat maghiarizarea sistematica a scaunelor secuiesti si spre sfârsitul perioadei interbelice maghiarizarea si- a atins scopul. Secuii disparusera din istorie. Natiunea secuiasca înceta sa mai existe înghitita de cea maghiara. Desi nobilimea secuiasca a fost, de foarte multe ori, aliata cu Ungurii si împotriva Rumânilor- datorita privilegiilor obtinute de la Budapesta (ca si în prezent, dealtfel), la nivel popular între Secui si Rumâni a existat sute de ani o fratietate pe care îndraznim sa o numim chiar sfânta. Multi dintre Rumâni nu au sovait sa- si dea viata pentru drepturile si libertatile Secuilor, si la rândul lor multi dintre Secui nu au sovait sa se jertfeasca pentru libertatea si drepturile românilor – intrând aici nu doar cei din Transilvania, ci si cei din Tara Româneasca a Munteniei si din Tara Româneasca a Moldovei.
TARA SECUIMII – RUMÂNIMEA
Dat fiind ca distrugatoarea Secuilor este Natiunea ungara, este evident ca, ?i dupa disparitia Secuimii, Ungurii si Secuii sunt pe pozitii total antagonice. Poate este de amintit aici ca la mijlocul secolului X I X, Secuii înca socoteau ca “ tara” este pentru ei Rumânimea, acoperind prin acest nume – ” tara” – Moldova si Muntenia, privind Ungaria ca “ strainatate”. Acum însa nu mai exista Secui, întrucât au asimilati de Unguri. Iar cei care au distrus – printr-o politica intentionata si diabolica de distrugere – Popula?ia Secuiasca, nu pot ?i în niciun caz socotiti ca mostenitori – ci doar ca ucigasi – ai Secuilor. Deci, în revendicarile lor, Ungurii din ceea ce azi, cu totul impropriu, se numeste Secuime, nu pot apela la nimic din istoria si drepturile celor pe care i- au nimicit, adica Secuii. Desi, evident, cu obisnuita nemarginita impertinenta a nemesimii unguresti, o fac.
Cum s- a înfaptuit diabolica maghiarizare a secuilor?
Primele maghiarizari ale numelor au avut loc între 1848 si 1849, când aproape 700 de persoane si- au schimbat numele. În 1862, altor 550 de persoane le sunt maghiarizate numele, cinci ani mai târziu numarul acestora ajungând la o mie. Numirea în 1867 a unui nou ministru responsabil cu maghiarizarea avea sa accentueze procesul. Sub presiunea autoritatilor, la fiecare jumatate de an se întocmesc liste pentru schimbarile de nume, pe regiuni si provincii, lucru ce avea sa duca la maghiarizarea a înca 2700 de persoane între 1867 si 1880.Rezultatele nu erau însa pe masura pretentiilor iredentiste ale societatii de maghiarizare. Prin urmare, în 1898, revizionismul maghiar comanda raspândirea în masa a unui îndrumar intitulat “ Cum sa maghiarizam numele de familie”. Autor era chiar presedintele Societatii de maghiarizare a numelui, Telkes Simon, pentru care “ asa cum prin botez crestinul devine membru al comunitatii crestine, tot asa, prin maghiarizarea numelui de familie, prin botez national, cel cu nume strain este primit în societatea maghiara, în rândurile adevaratilor fii ai natiunii” – suna satanic, nu? Astfel, promotorul maleficei lucrari prevedea mai multe metode de maghiarizare rapida si eficienta a numelor de familie. În primul rând, maghiarizarea prin preluarea numelui asezarii din care provenea supusul imperial si adaugarea terminatiei “ i” (Aradi, Erdi, Lendvai etc). Pentru aceia care nu ajungeau prin adaugarea sufixului de maghiarizare la un nume cu o rezonanta ungureasca credibila se recomanda traducerea denumirilor meseriilor si preluarea acestora (Acs- Dulgheru, Dobos- Tobosaru, Festo- Boiangiu, Lakatos- Lacatusul, Pap- Preotu, Kantor- Dascalu, Zaszlos- Stegaru, Tiszt- Ofiterul), iar cei ce voiau sa pastreze amintirea nationalitatii stramosilor puteau folosi numele de Najos (Bavarez), Bolgar (Bulgaru), Gorog (Grecul). Pentru români era rezervat apelativul Olah, autorul inventând si numele de Kun, ca aplicare pentru neamul “ asezat între Dunare si Tisa”. Pe de alta parte, se sugera ca substantivelor sa le fie adaugate sufixele s, as, es, ös, iar verbelor ó, ö. Nu se agrea în schimb terminatia “ y” motivul reprezentându- l posibila confuzie dintre numele nou maghiarizate si cele vechi, mai ales de vita nobila (identificate prin terminatiile “ y” sau “ i”). Pentru a grabi maghiarizarea, cererile de schimbare a numelor nu mai trebuiau însotite de o anumita fundamentare ori de certificatele de cetatenie, autoritatile maghiare considerând ca “ maghiarizarea numelui nu necesita justificari”….
Continuarea in partea urmatoare , a 3-a!
Marc Ciubotaru
