Şerpălău – final

Aşadar, Şerpălău a ajuns la final.
Nu plângeţi, că fu doar un scurt metraj.
Are Spanacul şi alte seriale mişto la care să vă uitaţi cu drag.
În episodul 3, Şerpălău plecase cu ai lui la mare.

E, ce să facă ăştia de la coada vacii la mare?
Exact, se bălăceau până la brâu în apă şi trăgeau la măsea la barul de pe mal.

Numai Şerpălău al nostru înota de ziceai ce-i aia.
Fără să-i fie frică de apă, fără să aibe cursuri de înot. Dădea băiatul din mânuţe şi picioruşe de una două, pe nevăzute ajunse la geamandură.
Ăi de pe mal îi făceau semn să vină înapoi, urlau la el, ba mă-sa începuse să-şi dea pumni în cap, că i se îneacă copilul.
Voia bietul copil să vină înapoi, dar nu reuşea.
Geamandura era prinsă cu o sfoară, iar dedesubt de sfoară era un lanţ gros şi ruginit, vai de mamă şi de om, care să ţină geamandura la un loc.
E, unde era prins cu sfoară, mai era şi o sârmă d-aia de oţel, ca să ţină legătura mai bine.
Na, cine a ajuns la geamandură pe vremea aia, ştie că geamandurile erau de tablă.
Acum sunt de plastic portocaliu.
Şi cum se tot foise Şerpălăul p-acolo, i se prinsese sărma aia în slipi, şi-i rupsese.
Ai lui voiau să-l lase în puţa goală, dar el nu şi nu, că e băiat mare şi e ruşine.
Deci i-au luat un slip şi lui.
Şi na, acu se rupsese, şi aşa era minuscul.
Cum naiba să vină la mal?
Cu slipul ăla rupt, acum mai mulţi ochi erau la el, căci văzuseră pe plajă circul făcut de ai lui.

Între valuri se aruncase un vlăjgan, un salvamar care venea grămadă către el.
Şi atunci i-a venit ideea salvatoare Şerpălăului nostru.
Să înoate el pe dedesubt, că şi-aşa era apa neclară. Şi să ia nişte alge de p-acolo, să se acopere.

Zis şi făcut. Când era salvamarul la câţiva metri de el, Şerpălăul, bâldâbâc la fund.
Şi dus a fost. De n-a mers el câţiva metri în 4 labe p-acolo…
A cules o sumedenie de alge de şi le-a prins la elasticul de la slipi.
Şi-a ieşit către mal.
Salvamarul venea după el, dar era în larg.

Când ajunge ăsta aproape de mal, să sară toţi să-l pupe, să-i dea câteva palme că i-au speriat de moarte.
Dar s-au speriat iar când am văzut pădurea de la brâul copilului.
Cu toate algele alea, aducea aşa oleacă a Robinson Crusoe.
Ba mai era pe mal şi un negru, cine ştie ce pui de consul era şi ăla, deci se potrivea cu Vineri la fix.

Ajunge pe mal Şerpălău şi povesteşte ce s-a întâmplat.
Îi dau ăştia jos slipii rupţi şi algele de pe el.
Şi atunci Şerpălău s-a văzut pe deplin îndreptăţit de nume.
Căci se uita nevasta lu’ frati-su, făcând comparaţii între el şi bărba-su.

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Discuții hazlii

Am mai avut eu parte de d-astea... De discuții hazlii adică. Unele din ele erau comice, altele de-a dreptul tâmpite,...

Misterul aurului

Am povestit mai demult despre locuri misterioase din România. Fără a se fi vrut o continuare directă a acelui articol,...

Cele mai bune chipsuri!

Azi mă sună nevastă-mea să-i iau din drum niște chipsuri. M-am mirat, deoarece niciodată n-au apucat-o poftele de chipsuri. Așa...

Close