SIMILITUDINI!

Deunăzi am lecturat (de pe net) un pasaj dintr-un articol, cu referiri exlusive la viață vulturilor. Atractiv și interesant, pasajul mi-a sugerat întrucâtva și unele similitudini cu și din viața noastră de zi cu zi, dar mai ales, din anii maturității depline și a senectuții! Dar iată acum, pe scurt, ce-am aflat. 

Se spune că atunci când vulturii ajung pe la vârstă de 40 de ani, ghearele acestora devin foarte lungi și incovoiate, ceea ce provaca mari greutăți în a înhața prada. La rândul lor, penele de pe aripi și de pe piept devin dense și mai grele ca-n tinerețe, generând astfel dificultăți în zbor. Atunci ei zboară spre cuiburile lor aflate pe vârfurile stâncilor și încep treptat, să lovească violent cu ciocul în stanca, până când, la un moment dat, ciocul cade! 

Apoi, cu multă răbdare (noi, oamenii, suntem lipsiți de ambele: și de răbdare, dar și de cioc!), așteaptă să le crească din nou ciocul, cu care tacticosi (dacă se poate spune așa?), își smulg ghearele.  Procedurile nu se opresc aici pentru că după ce le cresc alte gheare, vulturii trec la rărirea penelor de pe piept și aripi. După asemenea proceduri cât și după cca. 5 luni de dureri și înfometare,  vulturii mai pot să trăiască liniștiți încă 30-40 de ani!

Acum după ce ați aflat toată acesta reală poveste despre viața vulturilor, probabil va întrebați: care-i în fond legătură cu viață noastră, a oamenilor? Care-s similitudinile? Sunt multe, să știți. De multe ori, pentru a ne putea continua viața și noi suntem nevoiți să trecem prin anumite schimbări. Multe dintre acestea au fost și sunt (ca și la vulturi) însoțite de dureri și suferințe, de frică și îndoială! Amintiți-va doar,  mai ales dvs. cei mai în vârstă, prin câte încercări și greutăți ați tot trecut în anii pe care i-ați trăit!

Și, să recunoaștem, nici în prezent situația-i nu-i prea roză! Dimpotrivă. În ani s-au tot ridicat, chiar și cu ajurorul nostru, fel de fel de “vulturei ” care, cu sau fără “procedurile” despre care am amintit, odată cocoțați nu pe stanca, ci pe vârf de putere, și-au înfipt, lacomi și nestingheriți, ghearele în pradă. În tot ce-au vrut și-au putut! Că unii din ei au mai fost “ochiti” de  “vânători” și duși puțîn odihnă în “coliviile” de  la beciul domnesc, astea-s excepții! Alții, de fapt cei mai mulți,  fără nicio… procedura (de revigorare), departe de a fi cu “ciocul”mic, rămân tot sus, pe crește de unde mai lesne poate fi văzută și răpită pradă! Ce fac “vânătorii”? Fie că (se fac) că nu-i văd, fie că împotriva lor “vultureii” încearcă, de peste un an de zile, să le confiște “legitimația”!

Nu prea de mult au avut chiar și un Congres în care “vulturul” cel mare și tare și-a adus alături de el acolo, sus, în cuibul de pe creste, o mulțime de “vulturite” (inclusiv iubita!) și a promis că, după astfel de “proceduri” vor trăi, fără probleme,  încă mulți, mulți ani.

Asemenea vulturilor din pasajul pe care l-am citit și-n care se mai spune că “Atunci când ajung la bătrânețe, vulturii fac lucrururi uimitoare. Avem ce învață de la ei”…

Acum după ce ați aflat toată acesta reală poveste despre viața vulturilor, probabil va întrebați: care-i în fond legătură cu viață noastră, a oamenilor? Care-s similitudinile? Sunt multe, să știți. De multe ori, pentru a ne putea continua viața și noi suntem nevoiți să trecem prin anumite schimbări. Multe dintre acestea au fost și sunt (ca și la vulturi) însoțite de dureri și suferințe, de frică și îndoială! Amintiți-va doar,  mai ales dvs. cei mai în vârstă, prin câte încercări și greutăți ați tot trecut în anii pe care i-ați trăit!

Și, să recunoaștem, nici în prezent situația-i nu-i prea roză! Dimpotrivă. În ani s-au tot ridicat, chiar și cu ajurorul nostru, fel de fel de “vulturei ” care, cu sau fără “procedurile” despre care am amintit, odată cocoțați nu pe stanca, ci pe vârf de putere, și-au înfipt, lacomi și nestingheriți, ghearele în pradă. În tot ce-au vrut și-au putut! Că unii din ei au mai fost “ochiti” de  “vânători” și duși puțîn odihnă în “coliviile” de  la beciul domnesc, astea-s excepții! Alții, de fapt cei mai mulți,  fără nicio… procedura (de revigorare), departe de a fi cu “ciocul”mic, rămân tot sus, pe crește de unde mai lesne poate fi văzută și răpită pradă! Ce fac “vânătorii”? Fie că (se fac) că nu-i văd, fie că împotriva lor “vultureii” încearcă, de peste un an de zile, să le confiște “legitimația”!

Nu prea de mult au avut chiar și un Congres în care “vulturul” cel mare și tare și-a adus alături de el acolo, sus, în cuibul de pe creste, o mulțime de “vulturite” (inclusiv iubita!) și a promis că, după astfel de “proceduri” vor trăi, fără probleme,  încă mulți, mulți ani.

Asemenea vulturilor din pasajul pe care l-am citit și-n care se mai spune că “Atunci când ajung la bătrânețe, vulturii fac lucrururi uimitoare. Avem ce învață de la ei”…

Din nefericire, cam așa-i! Dar amintirile și obișnuințele din trecut și chiar din prezent dispar treptat, lasnd loc pentru altele noi.

Marc Ciubotaru

 

.

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Suntem o țară de pândari!

Nu m-am ferit niciodată de muncă. Tocmai de aceea nu mi-e rușine să recunosc că n-am avut întotdeauna un job...

Când va câștiga România un loc fruntaș la Eurovision?

Degeaba arătăm cu degetul către trupele și cântăreții care ne-au reprezentat țara. Nu suntem în stare să câștigăm un amărât de...

Farmec

Una din puținele firme care au rămas de-a lungul timpului în picioare este Farmec. Am de mic un respect enorm...

Close