Singer

Voi știți cum arată o mașină de cusut da?
Majoritatea știți de mașinile alea vechi cu pedală.

Am și eu o mașină de cusut, marca Singer. Are peste 100 de ani jucăreaua. A folosit-o bunica timp de-o viață întreagă. Apoi a ajuns la mama. Acum mi-a rămas mie. Habar n-am să cos la ea. Am chemat o prietenă să-mi arate ce și cum. Mi-a arătat cum se pune suveica, cum se schimbă pasul.
La ea mergea fără probleme. Mie nu-mi iese deloc faza. Habar n-am ce și cum.

Și cum este timpul pentru proba Marketonline.ro din cadrul Super-blog, hai să vedem ce și cum e cu mașina de cusut Singer.

Eu când cos se face o învălmășeală de fire acolo, ceva de speriat. Dacă m-ai pune să fac păr pentru păpuși din fire de ață de papiotă, nu-mi va ieși mai bine treaba asta decât cum “cos” eu la mașină.

Mașina de cusut stă bine merci în sufragerie, neatinsă de ani buni. Eu habar n-am cum s-o fac să meargă cum trebuie în mâinile mele. Iar nevastă-mea când coase ceva, coase de mână (când are loc de mine). Asta pentru că-mi place să cos. Dacă aș putea coase și la mașină, ar fi excelent.

Într-o vreme voiam să vând mașina de cusut. Mai avea una, d-aia mai mică, cu manivelă. Nu avea pedală de picioare. Apoi după vreo 3 ani după ce maică-mea a dat-o cuiva am văzut că-s foarte scumpe alea. Într-o vreme se vehicula ideea că mașinile astea sunt foarte scumpe. Mii de euro.
Povești de tot felul, de la faptul c-ar avea piese de aur și de platină până la seriile lor.
Că vezi dragă Doamne, seriile ar fi niște conturi bancare în care și-ar fi pus averile marii bancheri evrei în al doilea război mondial. Fel și fel de povești.
Mulți oameni au căzut în pala mașinilor de cusut. Se vindeau pe net cu 2-3000 de euro. Se puneau la vânzare, de luat nu le-am văzut să le fi cumpărat careva.

Până n-am dat mail la Singer nu m-am potolit. Mașina face maxim 300 de dolari. Nu-i chiar 20.000 de euro, nu?
A vrut cineva să mă scape de ea. Îmi dădea vreo 400 lei. De ajuns să iau una alectrică. cică foarte bună și aia. Numai că nu era Singer, una la mână, a doua la mână… Asta a mea e veche nene. E în familie de 100 de ani. Nu dai o pereche de bocanci tociți de 100 de ani pe degeaba, darămite o mașină de cusut excelentă…

Ce mi-a plăcut la mașinea mea de cusut e fiabilitatea. A uns-o ultima dată bunica. Acum 10 ani. De atunci n-a mai uns-o nimeni. Bine, nici nu s-a mai lucrat mult la ea. Altă chestie mișto la ea e faptul că am totul original, cum era acum 100 de ani. Absolut totul. Plus capacul ăla de pus deasupra. Care se transformă în taburet când coși la mașină. Singura “deecțiune” e că s-a rupt banda aia de piele, care face legătura între mașină și pedala de picioare. Și-a fost cusută cu sârmă. În rest… impecabilă.

Acum vreo 3 ani voiam să-mi iau o mașină de cusut d-asta manuală. Mică, cât un capsator. Erau reclame la TV.
Până și-a luat o prietenă. A cusut un tiv și i s-a stricat. A dat-o înapoi și-a luat alta de-a ținut-o 2 săptămâni.
Așa m-am convins că mașină de cusut mai bună ca a mea nu există. Chit că are 100 și ceva de ani. Și că n-am idee cum să cos la ea. Alta ma bună și mai frumoasă nu există!

Comments

comments