Suntem liberi cu adevarat?
In 2001 a aparut filmul Antitrust. Film bun la vremea lui, pe care l-am revazut cu placere nu demult. Si pe langa uimirea mea apropos de cat de mult a evoluat tehnologia de atunci pana acum (procesoare de 10 ori mai puternice, foarte rapide, medii de stocare de sute de ori mai mari etc.), am observat si ideea intrebarii daca suntem liberi cu adevarat pe vietile proprii sau suntem “manati” intr-o parte sau alta de alte forte.
Nu-i vorba, ideea asta e mai veche, insa pe zi ce trece incep sa ma gandesc si eu la ea. Am observat, de-a lungul timpului cum televiziunea a jucat un rol important, daca nu chiar cel mai important rol in goana omenirii catre consumerism. Trebuie musai sa folosesti pasta de dinti Colgate, trebuie musai sa ai ultimul telefon aparut, pentru care sa-ti vinzi din casa, sa-ti faci rate la banci, sau, mai rau, la camatari. Altfel, societatea te va privi ca pe un ciudat.
Un serial cu o idee asemanatoare este Mr. Robot, caruia insa i-am pierdut sirul dupa primul sezon.
Acum televiziunea a ramas sa spele creierele celor mai in varsta, in timp ce tinerii sunt ahtiati dupa internet si Facebook. Conturi pe cat mai multe “retele de socializare” care-ti vand datele personale pe bani buni. Chestie deja deconspirata de mai multi, pe capul carora s-au pus recompense uriase, fiind cautati de cateva agentii de securitate. Vezi cazul WikiLeaks si Snowden.
Mai mult, s-a reusit a se crea o prapastie intre cei tineri si cei varstnici. Respectul este aproape inexistent, iar nesimtirea e in floare. Asta in timp ce altii isi freaca palmele de bucurie.
Am fost invatati de mici ca trebuie ori sa “invatam, invata, invatam“, apoi sa copiem din Occident orice e nou, apoi sa cumparam fara masura. Tot timpul am fost impinsi in viata de catre parinti, bunici, tutori, profesori. dupa aceleasi si aceleasi reguli. Iar cel care devia de la acest traseu era un nebun, un paria, tradator de tara sau boschetar.
Lucram de dimineata de la 6-9 pana dupa amiaza la 2-5 si avem liber sambata si duminica. In rest muncim si nu vedem nimic din munca noastra. Banii sunt din ce in ce mai putini, nevoile din ce in ce mai mari, ca si cheltuielile, iar preturile si taxele se maresc de la an la an.
Si e asa de-o buna bucata de vreme. Partea cea mai nasoala e ca cei care se intreb de ce si ce e de facut sunt marginalizati de societate, ca fiind adepti ai “teoriei conspiratiei” si ce puncte comune sa ai cu acesti nebuni?
Cand a fost ultima oara cand ai facut ceva “de capul vostru“, scos din tiparele pe care le-am invatat si respectat ani de-a randul? Stim ca sfarsitul de saptamana este pentru cumparaturi, curatenie, spalat de haine si ceva distractie. Un film, un gratar, o iesire la munte, la mare sau la tara. si-n timpul saptamanii muncim, nervosi, grabiti, fara sa ne bucuram de ceva anume in fiecare zi.
Oare asta sa insemne viata? Cine a decis ca asta sa fie mersul in societate? 5 zile de lucru si 2 de relas? Desigur, exista oameni ca au zis intr-o buna zi “gata, mi-a ajus, voi face cum cred EU de cuviinta“. Unii au reusit, altii nu. Si absolut toti s-au lovit de aceeasi zid. Aveau nevoie de bani, de sute de semnaturi si aprobari. De aceea multi au esuat, au dat faliment dupa primul an de “antreprenoriat” si s-au intors inapoi la slujbele lor mizere care le dadeau dureri de cap zilnic.
Ce e oare de facut? Ca sa o duci bine, iti trebuie bani. Iar banii pe care ii poti castiga cu taraita, este muncind in acest stil de 5 cu 2. Si sunt putini. Umbla zvonul (pornind evident, de la adepti ai teoriilor conspiratiei), ca 10% din banii lumii sunt in mainile poporului, in timp ce ceilalti 90% sunt in mainile papusarilor care conduc partide politice, tari, razboaie si destine. Unii ii numesc iluminati, masoni si asa mai departe.
Orice ar fi, sunt tot oameni ca noi. Nu ne-am nascut oare egali? In orice constitutie au bagat prostia asta ca toti oamenii se nasc egali. Atunci cum de unii o duc bine merci in timp ce altii mor de foame?
Citind toate acestea si gandind nitel, va mai intreb. Suntem oare stapani pe propriul destin?
