Tataie, m-auzi?

– Alo, tataie, m-auzi?
– Ha?
– Tataie Ciprinel! Sunt eu, Săndel! M-auzi?
– Cine, taică?
– Săndel… Lasă că trec la matale…

După o vârstă te mai lasă vederea, picioarele ba chiar și auzul. Și e nasol, te simți nevolnic. Mi se întâmplă mie asta, care-s acum tânăr și frumos, darămite unui bătrânel de 90j de ani?

Așa că Săndel trebui să plece la bunică-su. Scoase vechiul telefon luat de la Solomobiles și-l sună pe Andrei.
– Mă Ardei, fi atent aici, că nu mai ajung acu la tine.
– Hai bă, ce faci? Eram sigur bă… Așa faci de fiecare dată. Lasă bă, nu mai veni. Gagicile nu-ți duc lipsa.
– Mă, nu fi tâmpit, dar nu mai aude moșu’ bine și tre s-ajung la el.
– Bine bă, hai pa! îi trânti Andrei și închise conversația.

Săndel înjură ce înjură de unul singur, de se uitau florăresele la el ca la felul șapteștrei. Nici oamenii lor nu înjurau în halul ăla. Ba una mai tânără își lua notițe!

Săndel se aruncă în tramvaiul 41 și se așeză pe un scaun. Vru să asculte muzica, însă vechiul să telefon îi făcea figuri și nu mai prindea niciun post de radio.
– Uite tre sa ajung mai repede la moșu, drăcia asta de telefon e inutilă!

Căci avea fraților un telefon de când eram eu prin liceu. O cărămidă de-o găsise uitată într-un sertar. Își pierduse un smartphone cu câteva zile în urmă, când fugea prin parc. Așa-i trebuie. Cine l-a pus să arunce cu pietre după câinii ăia?

Își făcu un car de nervi și începuse să înjure ca tâmpitul. Mai avea puțin și-l dădeau călătorii jos din tramvai.
Ajunse la casă bătrânului. Bătu cu pumnii și cu picioarele în ușă. Într-un final bunicul îi deschise.
– Ce faci mă Săndele?
– Bă tataie las-o naibii de treabă, că sun la tine de 3 zile și nu vorbești la felefon.
– Nu taică, vezi tu…
– Bă tataie, lasă-mă că-s supărat. Mi-am pierdut telefonul!

Bătânul îl servi cu un pahar de suc și niște dulceață de casă. Voia ca Săndel să stea mai mult pe la el, mai ales că acum era singur. Dra până venea bătrâna lui soție de la fiica cea mică de la nuntă, va trebui să stea singur cuc. Săndel nu trece pe la el decât rar…
Nepotă-su mai stete câteva minute, luă ceva ce-i dăduse bătrânul, îl salută și-o zbughi bucuros pe ușă. Se aruncă-ntr-un taxi și ajunse la Andrei. Unde petrecerea era în toi. Băutură cât cuprinde, vreo 4 gagici, încă 2 flăcăi pe care îi știa din vedere, și Andrei care era închis într-o cameră cu o tipă. Salută lumea șa într-un treacăt și se puse la calculator.

Căuta telefoane noi. Pusese ochii pe un zte v889f dual sim superb. Și-l comandă imediat.
Tocmai când rânjea satisfăcut de comanda făcută, Andrei ieși din cameră și-l luă la rost:
– Ce facă bă, ai ajuns pân la urmă?
– Am fost până la moșu mă, ți-am zis.
– Nuș ce faci bă atâta la tactu-mare ăla, da’ noi am cam terminat băutura… Ce bă ți-ai luat telefon acoloșa pe net?
– Păi da, ce crezi? Știi doar că l-am pierdut pe ălalaltu’.
Păi de unde bă bani, că te plângeai de 15 lei să-ți iei cartelă la metrou acu 2 zile…
– De la moșu’ bă, de ce crezi că m-am dus până acolo? Ia uite ce mișto e!

Comments

comments

8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Iulia Albu. Ptiu, ucigă-te toaca!

Nu mai exista estetic. Nu mai există frumos. Frumosul nu e vandabil. Acum ca să fii în modă, trebuie să...

Dicționar ne-explicativ

Sau așa zisul DICTIONAR EXPLICATIV PENTRU LINGBISTI . Material sosit în mail grație soției. Dumnezeu știe de unde dă asta...

O zi din viața mea?

Ziua mea nu e o zi obișnuită, cu trezit la 7, la 8 să fiu ieșit pe ușă, cu cravata...

Close