Ți-e frică de dentist? E clar, ai carii!

Dacă-mi spunea cineva că-mi voi sparge singur măseaua în somn, îi spuneam să plimbe nițel ursul prin pădure și să nu se mai întoarcă.
Însă, pronia a făcut să mă trezesc acu juma’ de an c-o falcă umflată ca la balamuc. Durere nu de măsele, ci de toată gura. Aia e păcătos la celebra masea de minte: când e să-ți facă una probleme, parcă te-ar durea toate, numai aia nu!

Așa că am pierdut vreo 10 minute să-mi dau seama care măsea mă doare și de ce. Și cum la măseaua de minte din dreapta jos am avut niște probleme destul de mari acum câțiva ani buni, am zis să nu mă mai duc la stomatologul de la parter, deoarece nu are absolut toate sculele necesare unei operații.
Data trecută îmi crescuse o măsea sub una care nu căzuse în prealabil. Și-n loc să crească și ea normală, a crescut cu picioarele înainte. Au fost necesare 2 zile de operații si vreo 10 injecții pentru a-mi putea tăia măselele (ca veche care nu căzuse și cea nouă care crescuse strâmb). Au trebuit să le taie bucată cu bucată și să le scoată ciob cu ciob. Apoi, altă radiografie care mai arăta faptul că mai aveam niște cioburi pe acolo. Alte tăieturi, alte cioburi scose. Așa ceva nu doresc nici dușmanilor mei!

Așa și cu măseaua asta de minte. Să mă duc la un cabinet stomatologic profesionist, să nu repet chinul de data trecută. Mi-am făcut programare pentru aceeași zi. Între timp, mi-a zis ce să fac să mă lase durerea. Să tamponez cu puțin spirt măseaua spartă. Un leac băbesc pe care-l uitasem. Nu-i nimic, am dat și cu spirt și-am făcut și-o gargară cu vișinată. A amorțit toată falca.

După amiaza am fost la stomatolog. Acolo, tocmai pleca un bătrânel, mândru nevoie mare. am zis că-i a bună, din moment ce zâmbea moșul mai abitir ca-n reclamele la Super Cristal, de acum 30 de ani.
– E bun doctorul? întreb c-o oarecare teamă în glas. Nu există om pe lumea asta să nu se teamă deloc de dentist. Și pe omul cu nervii de oțel îl tresaltă nițel niște furnicături când aude freza stomatologică în acțiune.
– Bun, bun! Uite ce implant dentar am! zise el rânjind și mai mult.
– Da, să vă fie de bine!
– Mulțumesc!

M-am mai liniștit. Dacă a plecat un client foarte mulțumit, sunt pe mâini bune. Și nu vorbesc de un client oarecare, vorbesc despre un bătrân. Care, știm foarte bine cu toții, că, de la o vreme, pe timp ce înaintezi în vârstă, te faci mai morocănos. Și cum moșulică părea trecut de 70 de ani, am zis că-i musai a bună cabinetul ăsta doctorului ăsta.

– Bună ziua!
– Ha?
– Domnul Vasile?
– “Hait, pe mine mă cheamă, stai să vezi că până aici mi-a fost”. îmi ziceam în gând.
– Poftiți! zice medicul zâmbind și arătându-mi scaunul.

M-am așezat, ce era să fac. Doar venisem până acolo, nu puteam da bir cu fugiții. Îmi aminteam de secvența din Cast Away, când Tom Hanks și-a scos singur o măsea care-l supăra, cu o patină. Nu mai știu la ce m-am gândit, deoarece îmi treceau prin minte zeci de gânduri și sute de idei. După un timp (mi s-a părut c-au trecut doar zece minute), doctorul mi-a zis:
– Gata!
– Gata ce?
– Am terminat. Clătiți, vă rog! Cum vă simțiți?

Ce să-i mai zic omului? Am mulțumit, am plătit și-am fugit repede, nu cumva să-i mai vină doctorului vreo idee, căci mai văzuse două măsele ce trebuiau tratate.

Acum sunt bine merci. Bine c-am scăpat!

Comments

comments