Tot praştia e sfântă!

De când s-a făcut omul pe lumea asta, a început să deie cu pietre după animale, şi după semeni.
Na, de la pietre aruncate direct cu mâna s-a trecut la praştie. Praştia aia era de fapt o banală sfoară, cu un căuş. Avea cam 50 cm lungime sfoara, la mijloc era căuşul cu piatra în el, iar capetele în mâna omului. Ăla învârtea praştia deasupra capului ca să prindă viteză, apoi elibera un capăt, slobozind piatra în căpăţâna cuiva (vezi David şi Goliat).

După aia au trecut la arcuri, suliţe, săbii etc. Dar pe mine partea cu praştia mă interesează. Vrei să spargi un geam de la mare distanţă? Ia o praştie nene…

Să explic de ce.
Eram ieri în oraş, mi-am ridicat ceva de la poştă. Ceva-ul ăsta fiind această brăţară lată de piele, numai bună şi de purtat şi de folosit împotriva tunelului carpian. Ovidiu ştie cel mai bine.

Mi s-a pus să-mi iau o brăţară d-asta lată de vreo 10 ani. Dar cum la noi n-am găsit sub 100 lei, am luat-o de la chineji. Doi dolari. Free shipping. Viva el Ebay!

Şi cum veneam eu către casă, hai că uite vine tramvaiul 36, să fug să-l prind. Numai că între mine şi tramvai era un stop. Care tocmai atunci s-a pus măgarul.
După stop fug să iau blestematul ăla de 36, dar îmi închide uşile în nas şi pleacă. Să scot pistolul să trag după el? Nu, că nu se cade, e dovadă de mârlănie, poate mai moare o babă de inimă, mai mă împuşcă miliţia p-aici pe la piaţă. Iau autobuzul 2 staţii, iar fug după tramvai. Iar îmi închide uşile în nas, iar pleacă.

Ajung acasă prin de nervi. Tramvaiul 36, numărul 253 pe vagon. Nu-l uit. Hai ajuns sus să văd cu ce nimeresc tramvaiul.

Cu piatra direct nu aveam ţintă. Stând la 7, tramvaiul prin faţa blocului, uşa mică de la vatman, n-o nimeream cu piatra (am testat pe alte tramvaie, până să ajungă 36-le ăla la capăt şi să se întoarcă aveam 40 de minute la dispoziţie). Deci cu piatra direct dădeam prin plopi.

Bun, hai să iau pistolul de airsoft. Cu ăla aveam ţintă, numa că tâmpenia aia de bilă de plastic, la o adiere mai mare a vântului o lua razna. Nu-i nimic, am pus bile de oţel. Am tras într-un tramvai vreo 10 bile. La naiba, nu s-a spart geamul ăla, chit c-a luat 6 bile-n el… Plus că face şi ăla un zgomot…

Până la urmă am pus mâna pe praştie. Am pândit tramvaiul cu binoclul. Tremuram ca un popândău. Pun mâna pe praştia aia, pun piatra.
Opreşte tramvaiul în staţie, fix în faţa blocului. I-am dat drumul. Nici pâs nu s-a auzit. Decât nişte zgomote metalice când i-am băgat piatra în cabină. Am avut noroc cu un ATV care trecea atunci pe stradă, că puteam să dau şi cu tunul… Şi nişte urlete însoţite de înjurături. 5 minute a înjurat vatmanul afară din tramvai.
Degeaba se uita pe bloc. Atâtea ferestre… Eu mă uitasem înainte vis-a-vis să nu fie nimeni cocoţat pe geam să se uite către mine.
Şi direct din cameră i-am dat-o. E bună praștia! Na mă, altă dată să mai închizi uşa în nas ălora de aleargă de nebuni după tramvai.

Că aveţi prostul obicei să vină un 36 o dată la juma de oră!

Cu ocazia asta anunţ că execut şi vând praştii bune, la preţul de 20 lei bucata. Profesionale. Handmade. Vintage looks.
Aştept comenzi!

P.S. Puteţi închiria ţintaşul direct la dvs. acasă. Preţ 20 lei şi o bere cu lămâie. Musai Bergembier. Ţintaţii ştiu de ce!
Nu aştept provincia! Decât dacă mă ia d-acasă şi m-aduce înapoi.

Comments

comments

23 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
România e pe ducă! Ce e de făcut?

Că România se duce încet încet pe copcă nu e nicio noutate. Dar să vedem ce e de făcut pentru...

Românii, un popor de bastarzi?

Românii sunt un popor de bastarzi!? - Huo bă bulangiule, cum zici așa ceva? Nu ți-e rușine? ... Hai să...

Bă vere, vino repede!

Hai să vă sun despre o experiență neplăcută, ba chiar în pragul dramatizării pentru mine. De mic nu mi-au plăcut...

Close