Triatlon Mamaia 2013. O experiență unică!

Ce spun picioarele unei blonde, la 4 dimineața?
– În sfârșit împreună!

În același stil, ce spun picioarele Spanacului acum?
– În sfârșit acasă!

Am ajuns acasă, rupt de oboseală. Triatlonul de la Mamaia m-a epuizat. O epuizare fizică și psihică. Însă am plecat c-o motivație imensă. O motivație care, sper, mă va împinge peste 2 ani să ies printre primii la proba de super sprint. Pentru că mă voi înscrie la 2500 de metri.

Acum m-am trezit, după ce aseară am băut ca spartul. Bun lichiorul de caise. Numai că mi-a provocat niște arsuri stomacale, ceva de speriat. Deh, dacă ajungeam pe primul loc, ne cinsteam cu șampanie… Însă n-a fost cazul.

lichior de caise lichior de caise

Nici nu știu care echipă de bloggeri a fost câștigătoare. Însă am scos un timp bun. La 15 minute după ultimul concurent, am venit și eu, zburdând ca o căprioară. Nu mi-am făcut probleme, deoarece Vlad a scos cel mai bun timp la bicicletă. Mai multe pe tema asta nu spun. A fost o experiență unică. Plus motivarea de-a mă apuca serios de alergat. Vă dați seama după ce slăbesc 20 de kile, cum voi alerga printre ceilalți concurenți? Că-s și grași p-acolo… Care alergau, foarte încet, dar mă depășeau în timp ce ei mergeam, rupt de oboseală. Mi se pusese și un cârcel din talpă, continuat pe picior în sus, pe coaste, terminându-se c-o durere cumplită de bicepși. Că vineri seară l-am provocat pe Vali la skandenberg… L-am lăsat să mă pună… De câteva ori, așa, ca o joacă de copii…

Bietul Refu s-a găsit exact acolo să spună că n-are bicicletă. Și ne și gândeam să-l ajutăm cu ceva vanzari biciclete, însă organizatorii au avut vreo 3, de rezervă.

Chestia e că, la final, după ce-am trecut linia de sosire (ultimii 10 metri alergându-i din toate puterile), am fost felicitat de o grămadă de lume. Pe lângă toți bloggerii, am mai fost bătut pe umăr de vreo câțiva necunoscuți. M-am simțit ca un erou! Iată cum mi se citea pe față determinarea!
triatlon 2013

triatlon 2013

triatlon 2013

triatlon 2013

Cu toate că, din punct de vedere sportiv, am făcut un vax, din punct de vedere personal este o realizare. Cică una legendară. Pentru că, n-am mai mers 5 kilometri în ritm alert, cu viteză pe 10 metri și ceva fugă pe distanță de cam 1500 de metri (combinați, nu legați), de peste 8 ani. În plus, eu nu m-am antrenat deloc pentru concurs. Alea 7 minute de încălzire n-au fost antrenamente.
DSC00079

DSC00080

DSC00082

DSC00085

DSC00086

DSC00087

DSC00089

DSC00096

DSC00107

DSC00109

DSC00110

DSC00113

DSC00116

DSC00120

DSC00121

IMAG0010

IMAG0012

IMAG0013

IMAG0015

IMAG0016

IMAG0018

IMAG0021

IMAG0022

IMAG0027

IMAG0028

IMAG0029

IMAG0033

IMAG0034

IMAG0035

IMAG0036

IMAG0037

Oricum, spun iar, că triatlonul de la Mamaia a fost un punct decisiv în întoarcerea mea pe calea cea bună.

Acum mă bag la culcare. Până acum am tot împachetat. Mâine la 9 dimineața iau drumul către Ursici. Deci până vineri seară n-am să dau p-aici. Poate un tweet, o frază pe facebook. Poate, să vedem cum e net p-acolo, dacă se prinde rețea…

Comments

comments

22 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.