Urăsc gândacii

Fraților, nu urăsc ceva mai mult pe lumea asta decât gândacii și șobolanii.
La șobolani bag și șoarecii, iar la gândaci, doar gândacii.
Nu mi-e frică de păianjeni (decât de ăia periculoși). Nu mi-e frică de furnici sau de gândacii ăia negri care abia merg, de pădure. Sau de ăia mari cu coarne, răgace. Însă în schimb să nu aud de libărci, gândaci de bucărărie că fac urât. Nu mă tem nici de ăia gri de pământ, îi știți, care au corpul ca un tatu, un armadillo. Șobolan d-ăla cu platoșă de-l vedem călcat de mașini prin filmele americane. Nici de ăla nu mă tem. Mi-e puțin greață, dar cui nu i-ar fi?

Mă gândeam mai demult ce voi face când voi fi mare și celebru și unii răi mă vor răpi ca să afle nuș ce secrete…
Și mi-am zis. E clară treaba, dacă-mi toarnă în cap gândaci… Îi spun și unde să se ducă dacă vrea să distrugă puterea economică a… Mozambicului. Voiam să zic America, însă nu vreau să-mi iau bucăți de la niște cretini care nu știu de glumă.
Așa fraților, să vă spun eu cum vine treaba cu gândacii și șobolanii ăștia. Când eram mic (asta mai are puțin și sună ca pe vremea mea…), eram înfricoșat ca mai toți copiii de fel de fel. De la Zmeii din povești, la omul negru (fără legătură cu bietul Kunta Kinte!), apoi la “dacă nu eșți cuminte vin gândacii la noapte și te papă”. Azi erau gândacii, mâine șobolanii.
Ba în liceu un coleg se temea de molii. Băi, ceva de speriat. Puteai să-i pui o libarcă d-aia mare ca-n Men in Blak I în palmă și nu se speria. Mă, dacă-i ziceai că e molie… Dumnezeule, n-am văzut fetiță mai speriată și mai rapidă ca el…
șobolan gandac
Dar na, toți avem fobii, frici. De la frica de metrou, de lift, adică claustrofobie, până la frica de… becuri.
Există o femeie, unde altundeva decât în America, evident, care dacă vede un bec leșină de frică. Se fac terapii pentru asta… Păcat că la noi nu prea se fac chestii d-astea care să ajute omul.

La noi dacă vrei să scapi de gândaci, chemi echipa de deratizare Bucuresti.
Știu că am avut mai demult nevoie de băieții de la dezinsectie Bucuresti. Înainte să ne mutăm, stăteam într-un apartament mai nasol, cu curte interioară în care toți aruncau gunoaiele pe geam, ceva de speriat. Deci cam veneau gândacii pe gările de aerisire ca la ei acasă, oricât de curat să fi fost în casă. Și le-am dat un telefon, de-au stârpit toată gândăcimea. Ne-au zis:
– Cu cât țineți casa închisă, cu atâta timp va dura mai mult perioasa de curățenie.

Și ce era mișto că a doua zi plecam la mare. Duoă săptămâni. Alte vremuri… Pe vremea mea…
Apoi timp de 3 ani n-am mai avut probleme cu târâtoarele. Vecinii aveau, noi nu. Cred că în următorii trei ani, până să ne mutăm, dacă am văzut 5 gândăcei a fost bine…

Comments

comments

15 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Ne grabim catre… nicaieri!

In secolul vitezei, inconjurati de tehnologie, s-ar crede ca vom lua viata mai usor, nu ne vom mai grabi ata,...

Irigarea in agricultura – cum alegi motopompa potrivita

Daca locuiesti la casa, atunci sigur stii cat de necesara este o motopompa, acel utilaj pe care il folosesc oamenii...

O ATRAGATOARE SUGESTIE PENTRU ACEST WEEKEND (SI NU NUMAI): CETATEA NEAMTULUI!

Pentru aceste minunate zile de veritabila primavara va propun acum,in weekend, o vizita la Cetatea Neamtului! Ca sa ajungeti prin...

Close