VA RECUNOAȘTEȚI CUMVA?!..

Sunt momente în viață când, fără să știi prea multe din acel (atât de discutat, în fel și chip) cod al bunelor maniere, ești hotărât (te îndeamnă sufletul, propria-ți conștiința sau alte determinări) să trimiți, cu ocazia unui x eveniment, o urare sau o simplă felicitare unui prieten, rude sau unei cunoștințe. Șefii ,mai marii tăi, se exclud întrucât, mai ales la noi, românii, servilismul și spiritul de yesman încă n-au dispărut și nici nu-s șanse să dispară!

Așa că, indiferent când și cum, față de aceștia n-ai cum să eviți! Doar se știe (și încă mult prea bine) veșnică “motivare“: mai știi dle, când o să am nevoie de?!… sau “nu, nu pot să nu-l felicit, doar e șefu’ și ce-o să zică!“s a m d.

Este de notorietate faptul că mai ales acum, la noi în România, pupcurismul (scuzat-mi expresia) se află în mare vogă! Desigur, asemenea intenții (reacții) pot fi etalate în ‘n variante, forme și ocazii, după cum gândește, crede și o nimerește fiecare în felul sau. Normal ar fi, și cred că este, să ne lepădam pe cât posibil de asemenea “turcisme” (ploconeala și lingușeala provin, cum probabil se știe, din anii stăpânirii otomane!) și, cu sinceritate, din suflet și din proprie convingere, să adresăm celor dragi (cu adevărat), deschis și ferm, felicitările (urările) cuvenite, fie de ziua onomastica sau de naștere, fie la o sărbătoare sau la un eveniment deosebit!

Cum reacționează primitorul felicitarii, e și mai dificil de precizat! Spun acesata din propria-mi experiență, din ce mi-au demonstrat și-mi demonstrează, din păcate, împrejurările vieții. Fac însă mențiunea că n-am fost și nici nu sunt, un adept înfocat (închistat) al unor așa zise etichete, sau al sus amintitului cod de bune maniere, dar nici nu pot trece cu ușurință peste modul indifernt și de nesocotire cvazi totală, de ignorare, desconsiderare și lipsa de respect și bun simt al multora dintre noi, vis a vis de cel care a trimis, cu bune intentii, cuvenitele urări (felicitări)! Oare să fie chiar așa de greu să răspunzi măcar cu-n simplu  “mulțumesc“?!

Probabil că duritatea celor exprimate (scrise) acum de subsemnatul, va genera la fel de dure comentarii și respingeri prompte, din partea celor care, tot din practică și întâmplările vieții, se simt acum cu… musca pe căciulă! Cred însă că pentru unii, pentru cei care n-o știu din simplă dar condamnabilă ignoranța “lecția” le va fi totuși de folos și-și vor corija, pe cât posibil, lipsurile (ce țin chiar de abc-ul comportamentului civilizat), în timp ce alții (m-aș bucură dacă n-or fi prea numeroși) fie că mă vor înjura (oare tot din obișnuință?!), fie că vor proceda, tot că până acum! În fond, hai s-o spunem și pe asta: fiecare drege și face, după cum îl duce capul!

Marc Ciubotaru

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
The 100

Am început să urmăresc "The 100". Având în vedere că s-au cam terminat filmările la seriale (sezonul 3 din Black Sails...

Rau e sa fii prost!

M-am razgandit de vreo 3 ori, dar nu se mai poate. Trebuie sa scriu. Cand prostia te inconjoara, degeaba ai...

Cum să nu pierzi lista de contacte?

De când cu smartphone-urile astea, ai crede că pierdutul listei de contacte, e-o poveste pierdută. Ei bine, au am reușit...

Close