Vârsta nu îți iartă nesimțirea!
Înțeleg faptul că există bătrâni, că sunt bolnavi, că au nevoie de anumite chestii. Nu-i vorbă, există ei și tineri care au nevoie de anume lucruri, sunt bolnavi și așa mai departe. Însă nesimțirea nu ține cont de vârstă. Și e cam nasol să fii și bătrân și bolnav și nesimțit.
Nu mi-o luați în nume de rău, nu am nimic nici cu bătrînii, nici cu bolnavii (indiferent de vârstă). Însă nesimțirea umană mă face să vomit.
A trebuit să mă duc până la medicul de familie să iau o rețetă. Treabă de câteva minute. Înaintea mea, la coadă, un cuplu în vârstă. Culmea, vecini de bloc. Îi știam oameni cu capul pe umăr, deci preconizam că termină în câteva minute, apoi iau și eu rețeta și poate mai apuc să mai fac ceva azi, până să plec la muncă.
Ți-ai găsit nene… au stat ăia o oră în cabinet. Ca să ia 2 rețete. Bă nene, o oră, după ceas, ca să ia fiecare câte o rețetă. Și nu vorbesc aici de rețete kilometrice, câte 40 de medicamente, să scrie asistenta romane întregi. Câteva medicamente, maxim 5-6.
Însă oamenii când nu au cu cine vorbi, așa fac. Se iau cu oricine îi ascultă la vorbă. Ba cu un vecin, ba cu vânzătoarea de la magazin (a bătrână stă ore în șir în magazin vorbind cu vânzătoarea), ba cu asistenta. Cu ăștia tineri nu prea se întind la vorbă, sunt rezervați. Bună ziua și cam atât. Zic de vecini, că la magazin și la doctor sunt asistente de acceași vârstă cu mine, poate cu vreo 5 ani mai mari.
Și eu asta nu pot trece cu vederea. Faptul că staaaai și ții coada în loc, că ai de povestit câte-n lună și-n stele.
Comments
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Nesimtirea- i la moda, draga Francisc! Mai ales acum….O intalnesti peste tot si-n toate ipostazele…
Ma rog, nu stiu daca nesimtire neaparat. In cazul de fata, mi-am dat seama ca e lipsa comunicarii, ca nu au cu cine sa vorbeasca, nu ca ar fi stat expre atat ca sa-i enerveze pe cei de dupa ei de la coada.
Posibil să fie afectați de Senilinism Juventil !
Adică să fie loviți de Senilătate, dar ei să se creadă tot Juventili, adică nu știu cum săț’ explicitez mai concret, deci practic îi doare la bască, și consideră că dacă tot e să li se apropie sorocul, ia’ să-i mai enervez și pe alții… Și uite că reușesc să o facă fără prea mult efort, profitînd de situațiunea lor și naivitatea celor din jur.
Apropos de boli, bolnavi, bătrîni, mi-am adus aminte de un banc (un pic sinistru, dar realist):
ce este mai preferabil, parkinson sau schizofrenie ?
Păi… decît să uiți de tot să bei un păhărel, mai bine pe jumătate !!!…
Bun bancul, sa stiu sa-l tin minte si la batranete :))