VIATA-SI ARE CURSUL EI.INCET, INCET… APUNE!

Altfel fie spus, incet, încet, dar sigur, ieşim din garanţie …

De cand este lumea pe acest pamant, oamenii si-au ingrijit, pe cat posibil si fiecare in felul sau, sanatatea. Este, de fapt, si o vorba din popor: “Nimic nu-i mai de pret ca sanatatea”! Si tot prin popor se mai spune ca,… sanatatea-i mai buna de cat toate !. Asa si e, nu? Dar, fara a fi fatalisti, trebuie sa recunoastem obiectiv ca, de la o anumita varsta, fiecare dintre noi observa pe propria-i piele ca, treptat, treptat organismul nostru incepe sa cedeze! Ba apare una, ba mai apare alta si, pe zi (sau an) ce trece, unele organe din corpul nostru dau tot mai mult (sau des) semne de uzura! Ce e de facut? Greu de dat un raspuns precis, sigur si la obiect. Totusi in lume, au fost si sunt preocupari pentru amanarea pe cat posibil a uzurii si implicit, pentru prelungirea vietii. In acest sens, cotidianul britanic Daily Mail a consultat o serie de specialişti în domeniul sănătăţii care au stabilit care este vârsta medie la care organele şi simţurile noastre încep să dea semne serioase de îmbătrânire.

O  buna parte din parerile specialistilor , publicate si pe internet,vi le ofer,spre lecturare si gandire,in randurile de mai jos.

La 20 de ani – CREIERUL şi PLĂMÂNII

Potrivit celor mai recente cercetări, pe măsură ce înaintăm în vârstă, numărul de celule nervoase din creier scade. Pornim în viaţă cu circa 100 de miliarde de neuroni şi, începând de la 20 de ani, avem din ce în ce mai puţini.

În jurul vârstei de 40 de ani ajungem să pierdem în medie cam 10.000 de neuroni pe zi, fapt care ne afectează memoria, capacitatea de coordonare şi funcţionarea creierului.

De fapt, cel mai mare impact asupra noastră îl are deteriorarea conexiunilor dintre celulele nervoase ale creierului, aşa numitele sinapse, susţine doctorul Wojtek Rakowicz, neurolog la „Imperial College Healthcare NHS Trust” din Londra.

Şi capacitatea pulmonară începe să descrească treptat după 20 de ani. Studii recente arată că foarte multe persoane au probleme de respiraţie până să atingă 40 de ani, în special din cauza faptului că muşchii intercostali şi cavitatea toracică încep să se rigidizeze.

Din acest motiv este tot mai dificil ca aerul din plămâni să fie expirat în totalitate. Aşa se face că la 70 de ani o persoană are jumătate din capacitatea respiratorie a unui adult de 30.

 

La 25 de ani – PIELEA

Pielea începe să îmbătrânească în jurul vârstei de 25 de ani. După spusele doctorului Andrew Wright, consultant dermatologic pentru trustul Bradford NHS, pe măsură ce îmbătrânim producţia de colagen, proteină care funcţionează ca o schelă pentru piele, şi de elastină, substanţă care permite pielii să îşi revină la forma iniţială, încetineşte, pielea devenind mai puţin elastică.

Aşa apar ridurile, iar pielea se subţiază şi devine uşor transparentă. Poate părea neverosimil, deoarece primele semne nu sunt foarte vizibile până în jurul vârstei de 35 de ani, asta în cazul în care nu fumăm sau nu ne expunem excesiv la soare.

 

La 30 de ani – PĂRUL şi MUŞCHII

Părul este produs în mici punguţe situate chiar sub suprafaţa pielii, numite folicule. Un fir de păr creşte în mod normal din fiecare folicul timp de aproximativ trei ani, apoi cade şi un nou fir de păr creşte în locul său.
La bărbaţi, schimbările care apar în nivelul de testosteron începând de la 30 de ani afectează acest ciclu, foliculele de păr începând să se miscşoreze. Fiecare nou fir de păr este mai subţire decât cel precedent. Eventual, tot ce rămâne este un folicul mult mai mic şi un rest de păr care nu creşte mai sus de suprafaţa pielii.

 

Celor mai mulţi dintre noi primele fire de păr alb le apar până la vârsta de 35 de ani. Când suntem tineri, părul nostru este colorat de pigmenţii produşi de celulele numite melanocite. Pe măsură ce îmbătrânim, melanocitele devin mai puţin active, aşadar produc mai puţin pigment, culoarea se diluează şi cresc fire de păr alb.

Şi muşchii încep să „obosească” pe la 30 de ani, dar depinde foarte mult de exerciţiile fizice pe care obişnuim să le facem şi de moştenirea noastră genetică.

Muşchii sunt într-un continuu proces de slăbire şi refacere, care este bine echilibrat la tinerii adulţi. După 30 de ani, capacitatea de refacere începe să scadă, explică profesorul Robert Moots.

Studiile arată că la 40 de ani, adulţii încep să piardă între 0,5 şi 2 la sută din muşchi în fiecare an. Exerciţiile fizice periodice pot însă suplimenta masa noastră musculară.

 

La 35 de ani – SÂNII, OASELE şi FERTILITATEA

 

În jurul vârstei de 35 de ani, sânii femeilor încep să îşi piardă elasticitatea, să îşi reducă dimensiunile şi consistenţa. Dar aceştia încep să se lase abia în jurul vârstei de 40 de ani, tot atunci areola mamară începând să se micşoreze considerabil.

Deşi riscul de cancer mamar creşte odată cu vârsta, nu s-a stabilit încă o legătură clară între declanşarea acestuia şi schimbările fizice care se produc în glanda mamară odată cu trecerea timpului.

În ceea ce priveşte sistemul osos, în primii 20 de ani de viaţă, densitatea oaselor este în continuă creştere, aceasta începând să scadă de la 35 de ani, ca parte a procesului natural de îmbătrânire. În timp ce refacerea ţesutului osos la copii este rapid, în medie fiind cam de doi ani, la adulţi, aceasta poate dura chiar şi 10 ani.

Pe de altă parte, micşorarea în mărime şi densitate a oaselor conduce şi la scăderea în înălţime. Oasele spatelui se chircesc sau sunt fărâmiţate intre vertebre. Pierdem cam 5 cm în înălţime până la vârsta de 80 de ani.

Vârsta de 35 de ani este şi cea de la care încep să apară problemele legate de fertilitate, atât la femei, cât şi la bărbaţi. Cantitatea şi calitatea ovulelor încep să descrească, mediul creat în pântecul femeii devin mai ostil spermei.

Fertilitatea masculină începe, de asemenea, să scadă. Bărbaţii care aşteaptă până în jurul vârstei de 40 de ani pentru a întemeia o familie riscă să producă partenerei lor o pierdere de sarcină, datorată calităţii mai slabe a spermei.

 

La 40 de ani – OCHII, INIMA şi DINŢII

 

Foarte multe persoane încep să simtă nevoia de a purta ochelari în momentul în care depăşesc pragul de 40 de ani. Aceştia se plâng mai ales că nu văd bine obiectele situate în apropiere. Explicaţia constă în faptul că pe măsură ce îmbătrânim abilitatea ochiului de a se focaliza scade, din cauza deteriorării muşchilor oculari.

Şi capacitatea inimii de a pompa sânge în organism scade pe măsură ce îmbătrânim. Acestui fapt i se mai adaugă şi scăderea elasticităţii vaselor de sânge sau îngustarea arterelor de către depozitele de grăsime formate pe pereţii acestora, depozite generate de proastele obiceiuri alimentare care presupun consumuri mari de grăsimi saturate

Uneori debitul de sânge care alimentează inima este atât de redus încât conduce la dureroasele angine pectorale. Statisticile arată ca bărbaţii peste 45 şi femeile peste 55 de ani prezintă un risc crescut de atac de cord.

Şi dinţii încep să aibă probleme serioase la această vârstă, asta în cazul în care au fost bine îngrijiţi până acum. Pe măsură ce îmbătrânim, glandele salivare produc mai puţină salivă care contribuie în mare măsură la elimina bacteriilor, ceea ce face că dinţii şi gingiile să devină mai vulnerabili. În plus, pe măsură ce înaintăm în vârstă se produce retragerea gingiilor din jurul dinţilor, motiv pentru care aceştia sunt mai expuşi cariilor.

 

La 50 de ani – RINICHII

Îmbătrânirea rinichilor începe prin scăderea numărului de neuroni, unul dintre primele efecte vizibile fiind incapacitatea de a opri producerea de urină în timpul nopţii, şi implicit mersul la toaletă tot mai des.

La 55 de ani – STOMACUL şi AUZUL

Într-un stomac sănătos, bacteriile care ajută la digestie şi cele care ne creează probleme se menţin în echilibru. După ce împlinim 55 de ani, nivelul bacteriilor „bune” scade semnificativ, mai ales în intestinul gros, spune Tom MacDonald, profesor de imunologie în Londra.

Acesta este motivul pentru care începem să suferim de o digestie proastă, iar riscul de a ne trezi cu tot felul de complicaţii digestive începe să crească.

Pe de altă parte, tot în jurul vârstei de 55 de ani începem să auzim din ce în ce mai slab şi asta din cauza pierderii de celule senzoriale aflate în urechea internă, cele care recepţionează vibraţiile sonore şi le transmit mai departe la creier.

 

La 60 de ani – GUSTUL şi MIROSUL

Ne începem viaţa cu aproximativ 10.000 de papile gustative împrăştiate pe suprafaţa limbii, dar numărul acestora se înjumătăţeşte pe parcursul vieţii.

Cercetările efectuate arată că după ce ajungem la vârsta de 60 de ani, gustul şi mirosul încep să slăbească, parţial ca rezultat al procesului normal de îmbătrânire, pierderea putând fi accelerată uneori din cauza altor boli, cum ar fi infecţiile polipilor din cavităţile nazale sau ale sinusurilor. Bineînţeles că fumatul contribuie semnificativ la pierderea acestor două simţuri importante la vârste mult mai scăzute.

 

La 65 – VEZICA URINARĂ şi VOCEA

Slăbirea vezicii urinare începe, în medie, la 65 de ani. Primele semne că acest organ începe să îmbătrânească sunt contracţiile bruşte care apar chiar şi atunci când vezica nu este plină.

Femeile sunt mai vulnerabile decât bărbaţii, din cauză că, după menopauză, nivelul scăzut de estrogen conduce la subţierea şi slăbirea uretrei. Capacitatea vezicii urinare a unui sexagenar este cam la jumătatea celei a unei persoane tinere.

Şi vocea noastră dă semne de slăbiciune în jurul acestei vârste. Ea devine mai silenţioasă şi mai răguşită pe măsură ce îmbătrânim. Ţesuturile laringelui slăbesc, afectând în acest fel tonalitatea, puterea şi calitatea sunetelor pe care le emitem. De obicei, vocea femeilor devine mai aspră şi mai joasă, în timp ce a bărbaţilor ajunge să fie mai subţire şi mai înaltă decât cea cu care erau obişnuiţi.

 

La 70 de ani – FICATUL

Este singurul organ care pare să sfideze îmbătrânirea trupului, bineînţeles în cazurile fericite în care l-am tratat „cu respect” pe parcursul vieţii, adică fără să abuzăm de alcool sau alimente grase.

„Celulele sale au o extraordinară capacitate de a se regenera”, explică David Lloyd, chirurg la „Leicester Royal Infirmary”. El spune că un ficat din care se extrage o bucată pentru efectuarea unui transplant se reface complet în 3 luni, ajungând la dimensiunea iniţială.

Au existat cazuri în care ficatul unui donator de 70 de ani care a dus o viaţă sănătoasă, fără să consume alcool, medicamente în exces şi fără să fi suferit infecţii majore, a putut fi transplantat cu succes şi fără riscuri unui pacient de numai 20 de ani.

 

La 80 de ani – Despre ce vorbeam ?

Vom vorbi desigur si despre cum reactioneaza(functioneaza)la aceasta varsta organele din corpul nostru dar,mai pe larg, intr-un articol  viitor.Pana atunci,sanatate tuturor!…

Marc Ciubotaru

 

 

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Cei mai ciudați oameni din lume!

Azi am zis să vă arăt o serie de oameni. Mă rog, cu greu le-am mai putea spune oameni. Deoarece...

CONCLUZII, DAR SI MASURI DUPA … LUPTELE DE STRADA!

Desi ieri, in precedentul articol despre mirifica Delta a Dunarii , promiteam sa revin cu un alt episod , iata...

Eşti perspicace?

Spanac, după cum v-a promis de ieri, azi vă loveşte cu-n mini test de perspicacitate. Se arată poza unui ceas....

Close