VIATA SI OFERTELE EI TRECATOARE!…

Locuiesc,sezonier, într-o zonă(sa-i zic, centrala) a unui oraş de provincie din nord-estul tarii,în care se circulă intens.Mai tot omu’are ,,masinuta”mica! Scoala din cartier,un liceu, adună mulţi copii, bunici, părinţi, la fel ca şi piaţa, spitalul,posta si numeroasele magazine(unele,inca dughene!)ce se afla puţin mai departe de casa mea.In fapt,un bloc cu 4 etaje. În mulţimea de oameni ce trece pe aici era imposibil să nu zăresc si doi pensionari,,amarati”,cum li se spune,ajunsi deci la o varsta venerabila, o doamnă şi un domn, ţinându-se de mână, cu chipuri liniştite, bucuroşi că inca traiesc, bucuroşi că se întâlnesc cu prietenii de-o viaţă, bucuroşi că-şi povestesc cu voce tare întâmplări fericite, îmbrăcaţi întotdeauna ,,la doua ace”, gata,gata să pornească spre un birou şi să răspundă publicului nervos(deseori cam necivilizat), aşa cum făcuseră odinioară….
Privindu-i îmi imaginam experienţele în care au fost actori şi martori, înţelepciunea pe care le-a dat-o viaţa. Le înţelegeam gesturile încete de a se apleca spre un copil, de a-l mângâia, de a-i da o bomboană, un covrig sau de a-i vorbi. Îmi vedeam parcă parintii mei care,atunci ,pe vremea lor, nu ezitau niciodată să-şi îndrepte cuvântul şi fapta spre oameni, mai ales spre cei aflaţi în suferinţă, care râdeau odată cu copiii, care nu suportau prostia oamenilor de a se consuma în gesturi lipsite de nobleţe şi pe care i-aş vrut acum lângă mine.Langa cel care, aidoma celor mai sus amintiti,a ajuns(pe nesimtite!)in aceeasi ipostaza.Pensionar.Poate ca mai putin ,,amarat”dar puternic marcat de anii ce s-au tot adunat!

Sensibili, cei doi, după ce-şi plimbau câinii, dimineaţa şi seara, se îngrijeau de celelalte vietăţi ale străzii. Îi vedeam cu punguţa de grăunţe pentru nişte porumbei sălbatici rătăciţi într-un copac, cu ceva resturi de mâncare pentru câinii maidanezi, fermi paznici ai maşinilor parcate lângă culcuşul lor, cu lapte pentru pisicile cu mulţi pui, vorbindu-le. Stăteau ceva vreme pe stradă pentru acel ritual al existenţei lor. Prezenţa lor, faptul că îi vedeam mereu îmi crea sentimentul că viaţa continuă monoton, cu zgomotul ei surprinzător. Gesturile doamnei şi ale domnului erau aceleaşi de fiecare dată, însă ceva din ei le conferea o altă încărcătură pentru mine. Sau aşa-i vedeam! Repetivitatea naşte ticuri,nu? Era şi ăsta, pentru o vreme, un tic asumat, de a configura spiritul străzii pe care locuiesc după mişcarea şi glasurile oamenilor.
Echilibrul existenţei mele s-a schimbat la un moment dat, viaţa mea şi-a cam curmat traseul obişnuit, nu prea mai am timp să contemplu acum spectacolul străzii, să văd lumea targului(e vorba de Tg.Neamt) mereu agitata,gata oricand sa-ti serveasca,in loc de salut, o badaranie.E la moda,se poatra pe aici(si nu numai).Imi reamintesc mereu ca pe vremuri, munceam mult, fără a mai fixa ceasul la vreo oră, respiram şi munceam. Trăgeam un ochi, când ajungeam seara acasă(nu aici,in oraselul de provincie) sau pe stradă, sesizam orice dezordine, dar nu-i pre dădeam sensuri.
Acum,când, manat de intamplari neprevazute, ritmul vieţii mele a recăpătat vechea curgere, când am revenit la agitatia de odinioara,, am surprins insa o alta lume.Parca si mai rea,mai netoleranta.Ba chiar,in unele cazuri,violenta.Fiecare individ,interesat doar de el,de placul sau.Eleganţa acelei doamne din urbea moldava, singura de astă dată, cu o lacrimă discretă,a ramas insa aceeasi.

Nu numai in imbracaminte dar si-n comportament,chiar daca pentru multi aceasta pare a fi de moda veche! Fara a sta prea mult pe ganduri,instinctiv m-am intrebat:dar care-i totusi moda actuala?!Cum si ce tre’sa faci ca sa razbati prin viata?Cuvenitele raspunsuri mi le-am dat tot eu si fara prea multa greutate.Am privit strada,chiar si-n orasul in care ma aflu acum(Bucuresti),oamenii,locurile si tot ce ma-nconjoara si,zau,mi-a fost si-mi este destul!O DEGRINGOLADA TOTALA ,pe fondul unei nepasari cvasi generale,asezonata cu o evidenta tendinta de dezumanizare treptata!Robotica-i la moda!In rest,ce-o mai da Dumnezeu!Reintors in orasul copilariei mele,acolo,la Tg.,mi-a fost dat s-o revad pe vechia-mi concitadina.Negrul taiorului, panglica ce-i acoperea de aceasta data părul argintiu m-au facut să înţeleg că domnul nu mai e.A disparut pentru vecie!In rest,moda-i ne schimbata. Greu de descris,dar si mai greu de suportat!Asta-ti ofera viata…

Marc Ciubotaru

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Uber-mașina

Că m-am născut mascul e una. Dar dacă eram ceva otomobil, ce eram? Clar, uber-mașina! Să vă spun de unde până...

Întrebări fără răspuns?

Revin cu o nouă serie de întrebări fără răspuns. La care aș dori niște posibile rezolvări. - Cum fac aricii...

Amintiri din comunism – episodul porno

Dupa cum va spuneam ieri, incep un nou serial comic, numit "Amintiri din comunism". Nu are legatura cu regimul politic,...

Close