Vine Crăciunul

– Gigele, scoală mă!
– Sfiuuuu, sforrr, sfiuu, sforrr…
– Băi Gigele, scoal în sus, vine Crăciunul!
– Vine, pleacă… sfiuuu, sforrrr…

Ștefan nu știa ce să-i mai facă. Bețivul putea să doarmă și 3 zile neîntors.
– Băi Gigele, vezi că s-a spart damigeana de țuică! răcnește Ștefan.

Gigel, trezit imediat și din somn și din beție se repede în beci, mugind de-l auzea tot satul:
– Băăăi vere, dacă s-a spart fac prăpăd vă bat de vă cocoș… Unde e spartă mă, tuz cățaua mă-tii de bicisnic?! Unde e spartă?
– Bă vere, las-o naibii, dormeai ca porcul, și vine Crăciunul!
– Când mă, unde?
– La noi mă, peste tot. Suntem în 24 decembrie.
– Băi lasă-mă?! Ce-a trecut timpul…
– Hai că avem treabă multă, grămezi de treburi.
– Mna, păi ce-i?
– Trebe să tăiem porcu’… Să facem cârnați, să facem friptură, să facem sarmale să face…
– Ho bă, că deja e mult. Muierile ce păzește? Le doare ghearele?!
– Bă Gigele, tu de cât timp ești beat? Nu știi că muierile au pleca în Spania acu…
– Da bă… Așa e! Că parcă m-a sunat Lenuța ieri.
– Ce zicea?
– Păi ce, io mai știu. Auzi la ea tâmpita, mă sună fix la 8 seara când era meci. Dracu’ a stat s-o asculte?!

Cei doi se aflau într-o situație destul de delicată. Ambii beți, unul mai rău ca altul, ambii puturoși fără măsură… După ce băură câte 2-3 pahare de încurajare, hai la cocina porcului. Trebuia să-l taie. Și când? Că doar era ajunul, mâine vine Crăciunul!

– Auzi bă, da’ cum belim porcu’?
– Cum cum? Pui cuțâtu’ la gât și…
– Nu băi prostovane. N-auzi că nu e dupe norme iuropene? Că n-ai voie? Că dacă te vede primarul știi că-i al dracului și te reclamă la șeful de post.
– Mda mă, nu ești tu prost degeaba… Dar cum să-l omorâm?
– Păi ori cu curent electric, și-l și pârlim așa, ori cu pușca!
– Fugi bă d-aici. Să stăm 3 ore până se pârlește ăsta la curent? Vine iar factura 3 milione…
– Atunci hai să-l împușcăm!
– Na, mai vii d-acasă! spuse Gigel, plin de bucurie.
În sfârșit putea să folosească pușca legal. Câte amenzi nu primise că trăgea cu pușca prin sat, mort de beat… Acu na, să-i mai vină șeful de post. Ce, n-are voie să beleacă porcu’ după norme europene în vigoare? Ei drăcia naibii!

Așa că scotoci sub pat, scoase vechiul geamantan, mare cât roara carului, cu care fusese în armată, și din geamantan scoase pușca. Îl năpădiseră amintirile din armată:
– Uite bă Ștefane, mai ții minte acum 30j de ani, când m-a luat în armată… Am umplut geamantanul ăsta cu jambon de porc, niște zaibăr și niște țuică de la tata…
– Știu, ți-a dat ție tot atunci. Aici am făcut foamea, mâncam numa slană cu mămăligă și cu ceapă, că toată carnea ai luat-o la tine!
– Alte vremuri băi, alte vremuri…

Ieșiră din casă și hai la cocina porcului. Când i-a văzut animalul, a început să urle. Parcă-parcă pesimțea el așa că o bagă pe mânecă. Sau pe sub șorici. Parcă presimțea.

– Ehei, Ghiță, vine Crăciunul! urlă Ștefan la el.
Porcul începu să fugă prin cocină, de ziceai că a intrat strechea în el. Abia l-au scos afară. A urlat bietul animal… până nu l-a păgubit pe Gigel de vreo 5 pumni nu s-a lăsat… Într-un final reușiră să-l lege de gard. Apoi se deteră la o parte. Se liniștise bietul porc. Era cuminte, priponit de gard.

– E, și acum, ce, îl împuști?
– Păi da, dupe norme europene…
– Unde-l împuști? În inimă sau în cap?
– Că doar nu în fund mă! În cap!
– Păi și nu mai facem creier pane?
– Mda… Nu, n-auzi că e după norme? Vrei să luăm și amendă și să ne ia și porcul?
– Împușcă-l mă în gât!
– Nu merge, a mai încercat unul și nu s-a curățat… Tot în cap trebuie ochit! zise Gigel îi timp ce privea porcul prin cătare.

Își aduse iar aminte de armată, când fiind în post era să-l împuște pe un coleg, venit beat rupt de la discotecă. Urlase ăsta de 3 ori după el, ăla nimic… Era să-l împuște. Tot așa cu emoție se uita și acum la porc. Știa că trebuie să-l împuște. Doar o dată pe an vine Crăciunul!
– Poc! Sparse liniștea satului pușca din mâinile lui Gigel.

Bietul porc, de la detunătură, întoarse capul. Și-așa-l întorsese, încât glonțul ăla de mistreț îi nimeri maxilarul, zmulgându-l de la locul lui.
Porcul, înnebunit de durere, rupse sfoara cu care era legat de picior și se năpusti asupra gardului. În urma lui, rămăseseră Ștefan și Gigel, râzând cu gura până la urechi, uitându-se la frumusețe de gard, cu ditamai spărtura însângerată în el. Porcul o luase la fugă pe ulița satului, lăsând în urmă numai dâre de sânge. Într-un final prinseseră porcul către după amiză, pe câmp, departe de sat.

Au trebuit să-l lege de picioare și să-l tragă până acasă, ajungând cu el pe înserat înapoi în curte…
– Na bă, împușcarăm porcul. Și-al adusărăm acasă. Acu cum facem noi și fripturi, cârnați, sângerete, leberwurst, pludwurst, crenwursti și jumări? Că e negură!
– Ne apucă… Ce să-i facem. Hai să mai bem o țuică, că-i frig al naibii. Lasă că facem noi astea… până de Revelion!

POVESTE INSPIRATĂ DIN FAPTE REALE!

Comments

comments