Vrei afacere? Ți se vor pune bețe-n roate!

În România, dacă vrei să-ți faci o afacere, ți se vor pune bețe în roate la orice pas. Îți vor trebui tot felul de autorizații și semnături. Nu poți să zici azi “Băi, am bani, am făcut studii de fezabilitate, totul merge ca uns, am capital, mâine m-apuc de treabă“.

Acum câțiva ani cochetam cu ideea unei covrigării. Simigerii adică. Îmi făcusem calculul că voi porni afacerea cu vreo 10.000 de euro. Ochisem câteva locuri pe care le credeam propice la timpul acela, vad aveam, totul părea prea bine ca să fie adevărat. La prima vedere părea afacerea perfectă. Apoi am întâmpinat tot felul de opreliști. Chiria prea mare. Să zicem că treceam peste asta. Aveam nevoie de fel de fel de autorizații de la primărie, ISU și alte organe abilitate ale statului. Iar în caz că nu știați, birocrația din România ne omoară. Aveam nevoie de niște semnături (parcă 11 la număr), pe care le obțineam după vreo 2 ani. Că ba e primarul ocupat, ba e domnul Voicu în vacanță, ba nu se dau stampile iarna etc. Asta dacă nu săreai cu ceva șpagă, numită legal “taxă de urgență“. Adică undeva pe la 1000 lei de semnătură. Erau vreo 5 semnături din astea la care ori plăteai ori așteptai până la Sfântul Așteaptă.

Apoi trebuia să ai angajați. Unii care să nu-ți fure din materia primă sau din produsele finite, de exemplu. Și să știe, evident, să umble cu un cuptor încins și cu mașinăriile de covrigi. Iar persoana aia trebuia plătită bine. În primele luni nu era nicio sfârâială, deoarece tot trebuia să pompezi bani ca să-ți meargă afacerea. Vânzările nu erau din prima enorme, abia ajungeau să plătești chiria. Însă mai aveai de plătit vânzătorul, omul de la cuptor și materiile prime. Asta dacă mergeai pe ideea de-a avea doar 2 angajați. Plus casa de marcat, că abia intrase în vigoare legea cu bonurile. 

Și-am observat că acei 10.000 de euro pe care voiam să-i bag în afacere erau insuficienți. O sumă apropiată de adevăr era undeva pe la 15.000. Gândiți-vă că doar banda aia pe care se prăjesc covrigii costa undeva pe la 4.000 euro la mâna a doua sau 6.000 nouă. Cel puțin, așa erau prețurile în 2013-2014.

Așa că m-am lăsat de ideea aceea. Trebuiau mulți bani la început, doar ca să-ți menții afacerea pe linia de plutire. Și ca să faci rată la bancă să-ți faci o afacere, nu mi se pare deloc o chestie cu cap, mai ales că nu știi cum merg treburile. Peste un an am văzut că într-unul din locurile pe care le alesesem se deschisese o gogoșerie. Au funcționat maxim un, apoi am văzut anunț cu “de închiriat“. Acum e sediul unei bănci acolo.

Iar ca să vedeți cam ce înseamnă deschiderea unei covrigării, șaormerii sau gogoșerii în România, urmăriți această scenetă comică de excepție.

Foto: Rawpixel.com

Comments

comments

5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Vreau procesor i5!

Există zeci de magazine IT online. Nu știi niciodată care e mai bun. Românii se uită în primul rând la...

FUFOrial roşu

Azi Spanac prezintă FUFOrialul roşu, numit reacţie (foforialul 5 încă nu este refăcut - primul fuforial reacţie). Ştim că lumea...

Tricouri personalizate de calitate?

Există oare tricouri personalizate de calitate? Mulți ați spune că da. Eu eram convins că "nu prea", mai ales după...

Close