XENOFOBIA-IN DIVERSE IPOSTAZE!…

Conceptul de XENOFOBIE este astăzi tot mai des intalnit, fie în mass-media fie chiar în viața de zi cu zi. Dar trebuie să recunoaștem că, împotriva acestor realități, mulți dintre noi, mai cu seama dintre cei ce-l folosec, nu prea știu exact, sau măcar aproximativ, ce înseamnă a fi xenofob!? Pentru o eventuală (și sumară) lămurire, voi recurge la un citat, cu precizarea că o definiție exhaustivă a conceptului respectiv, e cam greu de dat din multitudinea celor existente. Ce este așadar xenofobul?,

“Un specialist care știe totul despre ceva și nimic despre orice altceva.”(Ambrose Bierce)!

Completandu-l trebuie spus că dacă în visul tău, ma refer aici, desigur, la modul general, urăşti străinii, oamenii de altă naţionalitate… ai nişte frustrări în viaţa reală. Poate ai format o prejudecată despre anumite persoane, prejudecata bazată pe dovezi incomplete, dar… personale. Simbolistic vorbind, îţi este greu să accepţi în mediul sau în jurul tău, lucruri noi, străine, pentru că încă nu te-ai obişnuit cu tot ce se petrece în viaţa ta.

Uneori, noțiunea de xenofobie este des corelată cu termenul de rasă. Confuziile și prejudecățile legate de această accepție a termenului de rasă, sunt întretinute și amplificate mai ales de unele  ideologii rasiste. În cele ce urmează veți afla însă, printr-o reușită fabulă provenită de la un anonim, că xenofobia-i vehiculată acum și-n lumea… păsărilor! A necuvantatoarelor. Pe post de xenofob, o …porumbita!

“Un porumbel frumos cu gușă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiș, la ceas de seara,
Sa dea pe o antena de o cioara,
Ca smoala pe obraji, dar curatica
Si chiar, cu-ngaduinta, frumusica.
Consoarta lui era acum plecata,
Fiindca se lăsase-nduplecata
Sa ducă nu știu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă și nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Si, după giugiuleli și tandre soapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Si cioara stă să urle de placere,
Iar el se-apropia de încheiere,
Urmând să sară jos de pe pipita,
Ateriza frumoasa porumbita!
La început, perplexă, siderata,
Ramase mută și paralizata,
Apoi goni “otreapa!” c-un scuipat,
Se-apropie, înfipta, de barbat
Si începu blesteme și ocara,
Cu vorbe auzite într-o seara
La tanti de la patru, pe terasa,
Când a venit inopinat acasa:
“Ma, Ginghis Han, mă, Casanova, câine,
Eu zbor în lume să câstig o pâine,
Iar tu, destrăbălat și jeg uman,
Te dai la prima curvă din maidan!
Nerusinat, scursoare ordinara,
Ma faci în gură lumii de ocara!
Mai pot să ies cu capul sus în lume?
O, parcă văd de-acuma câte glume
Si ironii pe seama faptei tale!
Sa nu-mi mai ieși de azi-nainte-n cale,
Ca te omor cu mâna mea, să stii!
Sa crezi bărbații, ah ce porcarii
În stare sunt în lipsa ta să faca,
Un troglodit infam, un neam de troaca!”
Se descarcă, săraca, înc-o vreme,
Pe urmă, parcă prinse a se teme
Ca insul va pleca definitiv
Si adopta un ton mai concesiv

Tu știi că nu-s, de felul meu, geloasa,
Dar spune, cum să nu fiu furioasa
Când te găsesc pe japiță calare?
Ma doare, porumbelul meu, mă doare!
Eu știu că-s altfel construiți barbatii,
Ca sunt sensibili și atenți la gratii,
Ca nu se pot abține multă vreme,
Ca altfel au dureri de… gât, probleme…
Ca ești și tu bărbat dotat, vânjos,
C-ai fost tentat și, poate, curios,
Ca mă înseli – să cred? – întâia oara,
Dar bine, mă, Gigele… cu o cioara?”

Fara nicio aluzie la cei cu numele sus scris! Totusi, sa recunoastem iarasi, ca asemenea… “intamplari”, un fel de gelozie-xenofoba, pot fi lesne intalnite si-n, sau mai ales, in lumea noastra, a tuturor traitorilor de pe aceasta planeta! Uneori, sau accidental ,chiar in exces!

Marc Ciubotaru

Comments

comments

One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.