Băi, să nu-ți sparg botu’!

Românii nu prea pun preț pe dinți. Știu asta pentru că și eu sunt român și sufăr de aceeași “indiferență“. Și acum, tânăr fiind, am început să am probleme cu dantura. Și ieri m-am apucat să râd cu gura până la urechi atunci când am auzit replica plină de haz “Băi, să nu-ți sparg botu’!“, în tramvaiul 14. Așa că m-am apucat de acest articol.

S-o luăm încet. Nu cu primul dinte căzut (pe când aveam 8 ani), cu cu primul dinte pe care a trebuit să-l pierd definitiv. O măsea din stânga sus. Primul molar, ca să mă exprim “academic“. S-a cariat și a trebuit să mi se pună plombă. Și n-am putut înțelege nici până la vârsta asta, de ce pentru o carie micuță să-mi pierd toată măseaua.

M-am dus la un “dentist bun“, medic iscusit, prin recomandări. Și a zis că-mi trebuie o plombă. Foarte bine și frumos. Și din caria pe care o aveam, rămăsesem, după îndelungi sfedeliri (ce ne mai place zgomotul de freză și nu vrem să recunoaștem), cu o ditamai gaura în măsea.
– De ce am aici o asemenea gaură? Parcă aveam carie pe dinte, nu în interior!
– Păi ca să țină plomba. Altfel cădea plomba după câteva zile, că era prea la suprafață.
– Deci nu se putea face nimic unei măsele cariate decât o gară mare, ca să poată ține plomba?
– Da, așa se face.

Și deh, dacă așa se făcea… Și m-a ținut 3 ani plomba aia. Apoi s-a cariat iar măseaua, de data aceasta în interior. Evident, m-am dus la alt dentist, nu la primul, care mi-a pus o plombă atât de bună încât mi s-a cariat măseaua în interior. Acest dentist a mărit gaura mai mult și mi-a pus o plombă “minune“. Cu pivot de argint.

Un șurub așa zis din argint care se lega de rădăcină și de plomba nouă. Și m-a ținut lucrarea asta o lună, până să-mi pice plomba cu tot cu pivotul cu care era să mă înec. Și dus am fost la alt dentist, care-a zis că măseaua aia e pierdută. Așa că mi-a recomandat zemă de clește și s-a pus pe treabă. Injecție în gingie și-a scos măseaua cu pricina. Nici până-n ziua de azi nu mi-am pus acolo măsea nouă. Îmi trecuse mie prin gând să-mi fac un implant dentar, însă cum banii s-au lipit de mine ca iepurii de biserică, m-am lipsit.

Apoi au început problemele în partea cealaltă, pe dreapta. Carie între două măsele. Pusă plombă care-a ținut vreo 5 ani. Schimbată, pusă alta. Schimbată după alți 5-6 ani. Au trecut vreo 4 ani de când o am. Sper să țină mai mult. Între timp, probleme cu măselele de minte. Și-acum mă cutremur când îmi aduc aminte cât am pătimit cu măseaua de minte din dreapta de pe mandibulă. Căci se apucase măseaua nouă să crească sub cea care nu picase!

M-am dus la dentist să-o scoată. Ce vorbești… S-a chinuit doctorul (și m-a foarte chinuit) vreo 4 ore. Cu spart măseaua bucăți ca s-o poată scoate, altfel nu ieșea. Și-a zis că-n viața lui nu a făcut 3 injecții în gura unui pacient, până la mine. S-a declarat învins, văzând că nu reușește să-mi scoată măseaua. Așa că m-a trimis la Spitalul Militar, la un chirurg oro-maxilo-facial de renume. Unde, după 2 injecții și alte2 ore de chin, a reușit dentistul acela să-mi scoată ambele măsele (cea nouă care crescuse cu picioarele în față) și cea veche ce nu voia să cadă să-i facă loc celeilalte.

Vreo 4 zile abia am vorbit 2-3 cuvinte. Abia după o săptămână am putut căsca gura să pot mânca și altceva în afară de supă băută cu paiul. Apoi m-am dus la control și să-mi scoată firele. Chin, nici la dușmani nu doresc asemenea “aventuri“.

După ceva vreme mi s-a spart măseaua de minte din stânga. Nici până acum nu m-am dus să o scoată, căci la cabinete mi s-a spus că nu se poate plomba și ei nu umblă acolo, trebuie să mă duc la Facultatea de Stomatologie, doar acolo mă pot rezolva. După un an mi s-a spart măseaua din dreapta, cea din fața ălora cu probleme de care am amintit mai sus. M-am dus să-mi pună coroniță, zice-se. Mi-a pus pansament și mi-a zis să revin după 2 săptămâni. Au trecut vreo 7 luni de atunci și pansamentul ăla ține bine-merci. 

Însă uite că “de ce ți-e frică, de aia nu scapi“! 

Acum au început să mi se miște dinții din față. Și cei de sus și cei de jos. Și când zic “se mișcă“, nu zic așa, în dorul lelii. Se mișcă încât mi-e frică să mușc din sanviș, darămite din vreo friptură. Și de vreo 3 luni, zic eu, am început să mă hrănesc precum pisica, atunci când se chinuie cu vreun os sau o bucată mare de carne.

Și dacă tot am dat de atâtea probleme, am zis că trebuie să mă apuc și de dantura asta. Încet încet, nu mă obligă nimeni să-mi fac toți dinții fix azi. Pe rând, o lună unul, altă lună altul și tot așa. Că-n jumate de an zic eu că-mi “renovez” și zâmbetul. altfel, ajung ca și crăiasa din povești, cu “dinte, pauză, lipsă, gaură“.

Am căutat un cabinet stomatologic bun și-am găsit. Desigur, nu orice dentist din holul blocului, să fim bine înțeleși. Și am găsit la ei pe site fel de fel de chestii. Adică am stat vreo 3 minute să reușesc să citesc “Tratament endodontic intr-o sedinta pentru pluriradiculari (include diga) instrumental rotatiV și obturație canal condensare la cald“. citiți voi asta din prima și primiți un premiu!

Păi dacă oamenii ăștia știu să facă tratamente endodontice și plururaduculări (pe cuvânt, habar n-am ce înseamnă astea!), atunci în mod clar voi ști ce-i de făcut cu dinții ăia care mi se mișcă. Fără să fie nevoie de proteze, freze și… implanturi cu țușplinghen!

Comments

comments