CODUL BUNELOR MANIERE – UN BUN AJUTOR PENTRU UN COMPORTAMENT CIVILIZAT

Un recent articol semnat si publicat de amicul Francisc, referitor la cele mai proaste obiceiuri ale unor conationali, mi-a sugerat ideea de a scrie si eu ceva similar. Mai exact, despre normele unui comportament civilizat. Aceasta cu cat, cum probabil bine se stie ca, pretutindeni în lume, cartile care ne învata normele comportamentului civilizat se bucura astazi de un imens succes. Nu face exceptie nici “Codul bunelor maniere astazi“, scris cu inteligenta si bine documentat, de catre doamna Aurelia Marinescu (licentiata a Facultatii de Limba si Literatura Româna), deplin adaptat uzantelor moderne occidentale si totodata celor românesti. Codul este un veritabil bestseller national care, la 20 de ani de la aparitie s-a vândut deja în peste 300.000 de exemplare! Se mai cuvine spus ca in prezent, regulile din Codul Bunelor Maniere sunt considerate desuete, “prafuite” si atemporale pentru generatia noastra si cumva, noi trebuie sa ne adaptam timpurilor in care traim.

Iata ce ne spune, intre multe, multe altele, autoare acestuia: 
Mersul pe strada, discutiile cu diverse persoane ori pozitia corpului atunci când ne asezam pe scaun nu le putem face la întâmplare. Exista si aici reguli de bun-simt pentru fiecare miscare pe care o incercam. Sa nu alergam sau sa mergem gârboviti. “Sa nu ne facem un obicei din a alerga mereu pentru ca suntem în întârziere sau sa mergem gârboviti si încruntati pentru ca avem necazuri. Îi vom stresa pe cei din jur si le vom deveni nesuferiti“, explica Aurelia Marinescu.

Odata cu vârsta, tinuta omului se modifica. Sa încercam sa o corectam, studiindu-ne într-o oglinda mare, care sa ne reflecte din cap pâna în picioare. Vom încerca sa avem un aer sigur dar dezinvolt, vom pastra genunchii apropiati când mergem, corpul drept si fata destinsa. Si tot autoarea ne sfatuie ca “Atunci când ne oprim sa stam de vorba cu cineva pe strada, nu ne sprijinim de zid, pentru ca ne putem tine si pe propriile noastre picioare. Domnii nu au niciodata voie sa-si tina mâinile în buzunare. În casa, nu ne vom sprijini de spatarul scaunului si nici nu ne vom juca nervos cu diferite obiecte. Unii au chiar obiceiul insuportabil de a bate tactul unei muzici auzite numai de ei, cu un creion, o bricheta, nefiind constienti ca-i enerveaza pe cei din jur. Chiar daca suntem antrenati într-o discutie aprinsa, nu-l vom lua pe interlocutor de nasture si nici nu-l vom aproba, batându-l energic pe umar sau dându-i un cot în coaste. Într-o vizita, vom evita sa stam cu spatele la cei din jurul nostru. Daca o facem, siliti de o împrejurare – suntem solicitati sa raspundem la o întrebare si sa ne cerem scuze”.

Si când ne asezam pe scaun trebuie sa o facem cu grija. Sa te asezi pe un scaun, pe o canapea sau pe un fotoliu înseamna sa dai aproape un examen, deoarece poti sa te asezi cu un gest plin de gratie, dupa cum poti sa te trântesti ca un lemn sau sa te tolanesti de parca n-ai mai pleca niciodata. Nu te tolani!

Dar lista greselilor pe care le poti face asezându-te se poate prelungi la nesfârsit. “Sa amintim genunchii tinuti cu mâinile sau departati (pozitie extrem de dezagreabila la doamne), bataia nervoasa a degetelor pe suprafata mesei, fredonatul unei melodii. Este, de asemenea, inestetic sa-ti încrucisezi partea de jos a picioarelor. Când te ridici, faci în asa fel încât sa nu stai cu spatele la ceilalti când îti iei ramas bun si sa nu împingi cu forta scaunul. E bine sa-ti dovedesti simtul de ordine punându-l la loc, dar fara sa cazi în extrema cealalta, cautând cu prea multa grija locul unde era la începutul vizitei”, scrie A. Marinescu.

Ce facem cu mâinile?, iata… o noua intrebare! “Am enumerat ce nu trebuie: nu le miscam fara rost, nu le înfundam în buzunare si nu batem nervos cu degetele pe suprafata mesei. Dar bineînteles ca, renuntând la orice miscare a mâinilor, conversatia noastra ar deveni total inexpresiva, prin urmare, moderatie în toate. Niciodata nu vom arata cu degetul un obiect sau o persoana. De  asemenea, este agasanta mania unora de a-si trosni degetele sau de a- si încerca elasticitatea falangelor, rotindu-si podul palmei la nesfârsit. Este inutil sa va mai spunem ca aceste gesturi sunt socotite proaste obiceiuri.“

Nu vom termina acest capitol fara a aminti si alte “miscari” gresite în societate: degetele în nas – un gest interzis cu desavârsire. Încrucisatul mâinilor pe piept e ridicol. Nici sa-ti pui mâinile în sold ca o precupeata nu este un semn de buna educatie, chiar daca esti foarte suparat (Napoleon, spre exemplu, a fost imortalizat în tablouri tinând o mâna sub nasturii tunicii, iar pe cealalta la spate; azi, aceasta atitudine provoaca râsul).

– Când tusesti sau casti, pui mâna la gura; fiecare stie acest lucru, dar din nefericire nu toata lumea o face! 

– Sa râzi nu e numai firesc, ci chiar un semn de sanatate, dar daca ai un râs strident si mai ales daca nu- l mai poti stapâni, devine enervant.

– La fel de deplasat este sa încerci sa acoperi cascadele de râs ducând mâna la gura. Nu mai vorbim de impresia proasta pe care o faci când râzi în hohote, împungându-ti vecinul în coaste. Ca orice manifestare comportamentala, râsul îsi gaseste expresia ideala în moderatie. Orice om devine mai placut atunci când surâde. Este un secret pe care îl detin prea putini semeni de-ai nostri, dar face minuni, cu conditia de a nu-l etala permanent, pentru ca atunci se transforma în rânjet.

Un întreg capitol este dedicat domnului, acelui barbat manierat pe care francezii îl numeau “l’ honnête home“, “omul cinstit“. În zilele noastre, îl numim de obicei gentleman sau, pur si simplu, “domn“. Ce este un gentleman? Exista mai multe acceptii, dar toate usor ironice, un gentleman fiind acel domn care apuca zaharul cu clestisorul chiar daca e singur la masa. Un gentleman mai este, în fine, acel domn care se barbiereste si se îmbraca special pentru cina, chiar daca traieste singur în jungla. Desigur, toate aceste definitii atrag respectul, dar te fac totodata sa si zâmbesti.
Când suntem invitati la o masa festiva trebuie sa tinem cont de câteva reguli pentru a nu deveni ridicoli. Exista o serie de sfaturi în cartea “Bunele maniere astazi” pe care trebuie sa le respectam pentru a avea un comportament adecvat atunci când mâncam.

– Nu se înmoaie pâinea în supa si nici în sos, gogonelele se iau cu mâna pentru a nu face un dus comesenilor!

– Pâinea si sandviciurile se manânca în mod diferit. Felia de pâine se rupe pe masura ce mâncam, în timp ce sandviciurile mari se taie cu cutitul si se manânca cu furculita.

– Sandviciurile mici se manânca cu mâna. Pentru a întinde untul, se utilizeaza un cutit special, nu cel obisnuit. Nu se ia untul direct din untiera, ci se pune o bucatica pe farfurie. Apoi, se unge pâinea, rupta în prealabil, tinând-o deasupra farfuriei.

– Dulceata si mierea nu se manânca direct din borcan. Fiecare îsi ia pe farfurie atât cât doreste, servindu-se de lingurita adusa la masa în acest scop.

– Mezelurile de toate felurile, taiate în prealabil în felii, sunt curatate de coaja cu furculita si cu cutitul în propria noastra farfurie.

– Cartofii nu se taie cu cutitul si nu se zdrobesc cu furculita în farfurie.

– Supele sunt servite în ceasca si se manânca cu lingura de supa (model mic). Daca suntem între prieteni, putem bea prima jumatate a cestii, care e limpede. Apoi folosim lingura. Nu se raceste o supa prea calda suflând în ea; asteptam sa se raceasca. Nu aplecam farfuria pentru a lua ultima picatura. Nu se înmoaie pâinea în supa si nici în sos. Dupa ce am mâncat, nu stergem farfuria cu o bucata de pâine.

– Nu se lasa niciodata lingurita în ceasca din care bem

– Salata si andivele se manânca gata preparate. Daca bucatile sunt foarte mari, se taie cu cutitul. Nu se duc la gura bucati mari. Nu este o greseala sa cerem otet, lamâie, sare, piper, untdelemn, daca ni se par fade. Dar sa nu exageram, cerându-le pe toate. Salata si andivele se manânca cât mai aproape de starealor naturala.

– Muraturile, gogosarii, castravetii murati: Când se ofera în castroane, castraveciorii si gogosarii se iau cu furculita proprie si se taie în farfurie, pe masura ce se manânca. La fel si friptura. Gogonelele se pot lua cu mâna pentru a nu face un “dus” comesenilor cu sucul ce poate tâsni. În farfurie, se taie atent (din acelasi motiv) cu cutitul tinut în mâna dreapta si furculita în stânga. Nu se musca din muraturi!

– Cafeaua, ceaiul, cacaoa cu lapte: nu se lasa niciodata lingura în ceasca din care bem. Ea se pune pe farfurioara care ramâne pe masa, alaturi de ceasca. Degetul mic nu se tine ridicat când duceti ceasca la gura. Când beti cafea turceasca sau filtru, ridicati farfurioara cu mâna stânga în timp ce duceti ceasca la buze cu dreapta. Bineînteles, fara lingurita. Nu beti niciodata cafea, chiar daca nu aveti musafiri, fara a pune o farfurioara sub ceasca.

– Prajituri, torturi: se iau cu mâna daca sunt uscate, cu lingurita sau furculita daca au crema sau frisca.

Atentie, urmeaza acum si “Codul bunelor maniere în mediul digital”, ceea ce, cred, ar trebui sa ne intereseze in mod deosebit!

1. Nu împartasi detalii mult prea personale pe Facebook
2. Nu folosi LinkedIn sau alte platforme de cariera pentru comunicarea prin mesaje
3. Nu îi controla partenerului tau telefonul
4. Nu posta pe retelele sociale când treci printr-o perioada emotionala
5. Fii atent când raspunzi pe un grup de discutii, mai ales daca bârfesti pe cineva
6. Nu trimite mesaje când esti furios
7. Nu trimite mesaje când esti în stare de ebrietate
8. Nu posta pe retelele sociale când esti în stare de ebrietate
9. Nu le trimite, prin sms sau mail, emoticoane cu saruturi clientilor sau colegilor de munca
10. Nu bârfi alti oameni prin mesaje sau pe retelele sociale
11. Anunta întotdeuna printr-un mesaj daca vei întârzia la o întâlnire
12. Anunta-ti întotdeuna seful prin telefon, nu prin mesaje, atunci când nu ajungi la munca din cauza ca esti bolnav
13. Ureaza-le prietenilor apropiati “la multi ani” atât printr-un sms, cât si pe Facebook.
14. Nu pune punct unei relatii prin intermediul retelelor sociale.
15. Nu da vesti proaste prin mesaje, ci suna întotdeuna.

Tot ca o parere strict personala spun, ca la cateva recomandari (sfaturi) scrise mai sus, unii dintre noi inca mai au de invatat!

In secolul 21 suntem educati daca dam “buna ziua” celor din jur, nu vorbim tare pe strada sau inca ne mai imbracam frumos la teatru sau la opera. La ora actuala, pentru multi, probabil ar parea penibil pupatul de mana sau deschisul usei la masini pentru femei sau intinsul mainii catre o ea care coboara din RATB sau din alt mijloc de transport. Va intreb tousi: care dintre aceste reguli credeti ca s-ar mai plia sau nu in ziua de astazi?

– Cand ne oprim sa stam de vorba cu cineva pe strada, nu ne sprijinim de zid, pentru ca ne putem tine si pe propriile noastre picioare.

– Cand ne intalnim cu cineva pe strada, nu vom ramane in mijlocul strazii sau in mijlocul trotuarului. 

– Sa te asezi pe un scaun, pe o canapea sau pe un fotoliu înseamna sa dai aproape un examen, deoarece poti sa te asezi cu un gest plin de gratie, dupa cum poti sa te trantesti ca un lemn sau sa te tolanesti de parca n-ai mai pleca niciodata.

– Ce facem cu mainile? Am enumerat ce nu trebuie: nu le miscam fara rost, nu le infundam in buzunare si nu batem nervos cu degetele pe suprafata mesei.

– Niciodata nu vom arata cu degetul un obiect sau o persoana. De asemenea, este agasanta mania unora de a-si trosni degetele sau de a-si incerca elasticitatea falangelor, rotindu-si podul palmei la nesfarsit.

– Daca ai un ras strident si mai ales daca nu-l mai poti stapani, devine enervant. La fel de deplasat este sa incerci sa acoperi cascadele de ras ducand mana la gura.

– Nici un om nu este atat de neinsemnat incat sa nu merite un salut din partea noastra. Cei care asteapta cu privirea fixa, cu buzele stranse si cu o grimasa pe fata sa fie salutati ca eventual sa raspunda, sunt si prost crescuti si de rea credinata.

– Barbatul saluta primul femeia, chiar daca este mai tanara; tanarul sau tanara ii saluta pe cei mai in varsta; noul venit, pe cei care sunt deja adunati; inferiorul pe superiori. Este obligatoriu sa raspunzi la salut, deoarece, a refuza inseamna sa-l jignesti grav pe cel care ti s-a adresat.

“E suficient sa ne impunem sa fim politicosi fata de familie, la fel cum suntem fata de straini. Numai astfel vom fi respectati si viata in intimitate va deveni agreabila. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa traim rigid, ca niste manechine intepenite, ci natural, firesc, calm si linistit“, se mai arata scris in cartea doamnei Marinescu.

Asadar, eu va recomand cu prietenie: daca nu cititi cartea doamnei A. M., lecturati insa cu atentie (indiferent de varsta) cele de mai sus! Puteti extrage cateva invataturi de viata foarte bune, care, cred, nu se vor demoda niciodata. Aici, deocamdata, pun punct recomandarilor. Voi reveni, desigur, si cu alte asemenea reguli de buna purtare pentru diferite situatii din viata de zi cu zi. Totusi, cele inserate pana acum, cum vi s-au parut?!

Marc Ciubotaru

Comments

comments