Idei de stand-up

Pentru ca tot mi s-a zis de-a lungul timpului ca as fi chiar bun de stand-up, mi-am tot notat idei. Pe care, de altfel, le-am uitat cu desavarsire. Si ideile si unde le-am notat (in ce fisiere).
Asa ca am aici acest post protejat pe care il voi vedea si-l voi putea actualiza de fiecare data cand am o idee “de milioane“. Sa vedem cum va fi pe viitor.

1) Tataia Stefan
Suna un ametit de prin Banat. Ca el n-are lumina.
– Sa fii sanatos, zic in gand. Pe ce nume vine factura?
– Pe numele Lubunelu.
– Lubunelu?
– Da.
– Nu gasesc un contract pe numele Lubunelu.
– Pai e bunelu’ meu, nu al dvs.
– A, e pe numele bunicului dvs.?
– Da.

Pauza sa-l injur in gand.

– Si cum se numeste bunicul dvs.?
– Se numea, ca s-a dus acu 2 ani.
– Cum se numea?
– Tataia Stefan!
– Domne, am inteles ca era bunicul dvs., ce nume de familie avea?
– Tataia!?
– Da, bunicul dvs., ce nume avea?
– Tataia!
– Numele de familie e Tataia?
– DA!

Ba baiatule, m-apucase un ras, de nu ma puteam opri. L-am bagat pe ametit in hold si da-i si razi. I-am gasit omului contracul dupa nume. Tataia Stefan…

2) Banii de la emag
Am cumparat un casetofon auto. Dupa 2 saptamani l-am dus inapoi, gasisem altul, mai “destept” si mai ieftin cu 180 lei. Cand l-am cumparat nu l-am luat pe persoana fizica (sau pa suveran), l-am luat pe firma. Sa fiu asa, mai ciumeg. Si mi-a iesit ciumegareala pe nas. Sa va spun ce si cum. L-am luat pe Parpalac Man cu mine si hai la Titan, la Emag. Cu fandoselile de vigoare ale flacaului de la ghieu, imi ia casetofonul si-mi da factura storno.
Ma duc sus la etaj fluierand. Intind foaia si astept sa-mi dea banii.
– Bun, deci banutii vor intra in contul firmei, imediat.
– Nu vreau in contul firmei, ci cash. Multumesc.
– Nu avem cum.
– Eu am platit cash la ridicarea produsului, deci cash ii vreau indarat.
– Nu putem decat in contul firmei, sau cash daca imi dati chitanta.
– Ce chitanta?
– De pe chitantierul firmei!
– N-am asa ceva!
– Atunci nu va putem returna banii decat in contul bancar.

Dupa vreao 10 minute de scandal am plecat. Cu factura storno in mana. A trebuit sa ma duc la o librarie (apropos, pe unde mai vedeti librarii in orase, faceti-le poze ca dispar ca telefoanele fixe), sa cumpar un chitantier. Numai ca degeaba aveam chitantier daca nu era stampilat. Ca na, nu mai e nevoie neaparat de stampila pe unele acte, ca pe chitantiere trebuie stampila. Asa ca a trebuit sa mergem la Victoriei, la contabila, sa-mi stampilez cateva file din chitantier. Asta deoarece eu nu aveam stampila. Firma are una, care sta la contabila. Facturile le eliberez fara stampila, ca nu e musai nevoie de ea, logic!

Bun, dupa ce-am pierdut jumatate de zi si jumatate de rezervor de benzina, plimbandu-ne prin Bucuresti, ne-am intors la Emagul din Titan cu chitantier stampilat cu stampila firmei. Numai ca la ghiseu erau alte fete. Si aia de era la ghiseul unde ma dusesem era mai bagata in ceata.
Eu, nemaifolosind chitantier, nu stiam ce numar si ce serie sa ii trec pe chitanta. Aia nici atat.
– Pai intreaba alta colega. Imi cereti chitante si nici nu stiti ce trebuie sa scrie pe ele.
– Iulia, uite, chitanta, domnul, vrea bani, ce scriem pe ea?
– Aaa, pai sa vedem… Intreaba si tu pe Tudor.
– E-n pauza de masa!

Deja ma simteam ca-n filmele cu prosti. Nu ma miram catusi de putin daca se crapa podeaua si p-acolo venea vreun spirit indian care fuma peyote. Asa ca mi-a venit mie ideea “salvatoare“:
– Seria CH de la CHitanta, numarul 1, ca e prima chitanta!
– Bun asa domnule!

Asa ca am facut chitanta CH nr 1 si mi-am recuperat banii. Dupa vreo 5 ore de nervi.

3) Amintirile din comunism. 

Comments

comments