„MOSUL” SAU SFANTUL NICOLAE?!.

 

Iata ca au venit si sărbătorile de iarnă!Mai peste tot feerie, milioane de luminițe sclipitoare în bezna nopții, brăduți împodobiți, daruri și dăruitori.Vor veni,nu peste mult timp,si colindele precum și urători pe la casele gospodarilor. Tablou obișnuit de sfârșit de an, totuși mereu proaspăt, așteptat cu nerăbdare, mai ales dacă din Cer se va slobozi omătul mult poftit de cei mici. Iernile, cu precădere în preajma acestor traditionale sarbatori, au un farmec deosebit. Iar cand sunt si inveșmântate în alb, capătă ceva din plăsmuirea și magia basmelor. Clipa de început a acestui spectacol extraordinar o constituie, fără îndoială, ziua în care îl proslăvim pe Sfântul Ierarh Nicolae.Pe vremuri,daca va reamintiti, la fel ca sî-n cazul sărbătorilor pascale, societatea consumistă încearca să ne răpească atenția și lucrarea duhovnicească de la sensurile profunde, mântuitoare, ale sărbătorilor de Iarnă, înlocuindu-le cu felurite surogate ademenitoare.
Dacă tot am pomenit de Sfântul Nicolae, incerc să vă împărtășesc o nedumerire. De la o vreme,am observat o efervescență comercială deosebită pretutindeni: ni se propun dulciuri, nuielușe, papucei de ciocolată, alături de multe altele, cu care poporul trebuie să-l aștepte pe „moșul”. Țâncii sunt păcăliți, ademeniți prin fel de fel de anunțuri că „vine Moșul”. Unii părinți, sărmanii, se văd nevoiți să cheltuiască, poate, gologanii de pâine ca să țină pasul cu moda impusă la cămin, la grădiniță ori în clasele primare de colegii mai înstăriți ai odraslelor lor ce își vor etala cu emfază darurile extravagante primite de la Moșu’. Dar dacă părinții unui copil liniștit, strălucitor la carte, nu au aceleași posibilități financiare, ce vină au ei( sau el) că Moșul nu va fi atât de generos? Şi uite cum, de mici, îi educăm anapoda pe copii, făcându-i să considere că Sfântul Nicolae e părtinitor cu cei bogați. Eronat, nu? Noi îi cunoaştem din viața lui generozitatea, blândeţea faţă de cei sărmani, neajutorați.Așadar, ca să revin la întrebarea pusă in generic: pe cine trebuie să așteptăm?Pe Sfântul sau pe Moșul Nicolae? In fond, cei doi constituie un singur personaj. Chiar daca contemporaneitatea romaneasca se străduieşte să-i separe, plăsmuind două persoane distincte. Pe copii nu-i prea interesează identitatea reală a Sfântului Nicolae. Ei îl doresc doar pe Moșul cu dulciuri.Asa ca se (sau se vor) orientăm către moșul cu același nume. Se știe, în general: copiii(dar nu numai ei) nu apreciază oamenii după ştiinţa lor, după rangul social ori după averea deţinută, ci după bunătatea pe care le-o arată. Din acest punct de vedere, Sfântul Nicolae este „defavorizat” în casele cu posibilități financiare mai reduse. De aceea,cred c-ar fi bine să-i învățăm pe micuți că nu doar jucăriile sunt cadouri extraordinare. Moșul, despărțit de Sfântul Nicolae, nu înțelege că există și altfel de daruri, chiar mai importante decât cele obişnuite.

Deci,un posibil răspuns la chestiunea ridicată ar fi acesta: să așteptăm pe Sfântul Nicolae, căruia copiii îi pot spune și „Moșul”. Dar să nu cerem de la el doar numai dulciuri, ci să-l rugăm să ne dăruiască bucurii mult mai mari. Să fii sănătos este un cadou nemaipomenit; să ai părinții si prietenii pe lângă tine. Când Sfântul te sprijină să-i ajuți pe cei aflați în suferință, în nevoi, îţi dăruieşte linişte şi mulţumire sufletească. Oare nu sunt acestea adevărate bucurii?! Dacă Sfântul Nicolae ar aduce doar jucării, cred că ar fi socotit… zgârcit! Nu ne-ar oferi darul suprem: secretul prin care el a ajuns în Cer, mijloacele de a deveni şi noi locatari în Împărăția lui Dumnezeu, alături de toţi sfinţii. El ne învață să fim si milostivi ,căci luăm în viaţa veşnică numai cât am dăruit altora. Ce am adunat doar pentru noi înşine nu are însemnătate spirituală, ci numai valoare biologică sau economică. Însă darurile oferite celorlalţi, din iubire, se preschimbă în lumina sufletului nostru.Așadar, „Moșul” despărțit de Sfântul Nicolae aparţine aceleiași specii de personaje, parcă intenționat plăsmuite pentru a provoca uitarea sensului real al sărbătorilor.În această categorie mai includem iepurașii de ciocolată de la Paști, strigoii de la Sfântul Andrei, Moșul Crăciun de la praznicul Nașterii Domnului. Dacă nu vom înțelege corect semnificația sărbătorilor noastre, vom ajunge să serbăm un Paști fără Hristos, un Crăciun fără Pruncul Dumnezeiesc, pe Sfântul Andrei îl vom înlocui cu strigoii, pe Sfântul Nicolae cu un bătrân necugetat, ce împarte cu nonșalanță tuturor dulcegării. Se va obiecta: sunt tradiții, trebuie să le păstrăm! Așa-i, dar să nu le transformăm în norme de credință. Copiii îl pot aștepta pe Moșul, numai să știe că el nu este un alt Nicolae, ci Sfântul, chipul blândeților. El nu săvârşeşte binele, nu oferă daruri din dorința de a căpăta popularitate, de a-și câștiga capital de imagine, cum se spune astăzi.Concluzionand,trebuie stiut si faptul ca Sfântul Nicolae, personificat de tradiția populară în „Moșul” prin pilda vieții sale, este un învățător și călăuzitor către apropiata si mult asteptata sărbătoare a Crăciunului…

Marc Ciubotaru

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.