Românul consumă mult. Și produce puțin.

Am ajuns o nație de consumatori. Consumăm multă mâncare, multă băutură, multe țigări, ardem zilnic tone de carburant să mergem cu mașinile noastre, dăm sume enorme pe telefoane pe care le schimbăm de la an la an.
Însă de produs, nu mai producem nimic. Aș vrea să văd ceva, un aparat, un instrument, o unealtă, orice, produs de români. Să știu că ciocanul ăla pe care-l folosește meseriașul când ne face dulap (că noi nu mai știm să batem un cui măcar), e făcut de un român, într-o fabrică.

Am mai spus-o pe aia cu agricultura de cred vi s-a urât s-o tot citiți. Din “Grânarul Europei” am ajuns cel mai mare consumator. Și nu vorbesc aici de școala comunistă care ne învăța de Grânarul Europei, de cât e țara de bogată. Vorbesc de perioada interbelică, pe vremea când Partidul comunist nu avea mai mult de 10-20 de ani, fără a fi o putere în stat sau opoziție.
Am ajuns să importăm cartofi din Polonia. E mai ieftin să cumpărăm de la alții decât să-l plantăm noi. Plantăm pe o suprafață de 40.000 de hectare. Din 200.000 acum 6 ani.
Ca și cu cărbunele. Minieritul în România mai există? Câți mineri mai sunt?

E mai ieftin să-l importăm decât să săpăm după el. În plus, cine dracu vrea să mai coboare în pâmânt, să dea cu târnăcopul, în căldurile alea? Lasă că mergem “la oraș” și ne angajăm la multinațională. Sau casier la vreun lanț de magazine străine.

Voiam să mai scriu mai multe, însă ați înțeles ideea. Dar, din păcate, nici dacă ar fi locuri de muncă diverse, nu s-ar înghesui tinerii. Avem aici câteva studii “la botul calului“. De ce să muncești, dacă îți dă mă-ta și tac-tu bani de suc și țigări? Suc și țigări pe care le importăm.

Comments

comments