SĂRBĂTORIM CRĂCIUNUL ÎNAINTE DE TERMEN ?!…..
Dintre sărbătorile de iarnă din lumea creștină, cea mai așteptată este Crăciunul, reprezentând o adevărată renaștere sufletească, creștinii celebrând la 25 decembrie, in fiecare an, Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. La această sărbătoare sfântă, toți creștinii își reîmprospătează sufletul cu amintirile copilăriei, revenindu-le în minte zăpezile bogate și prevestitoare de rod îmbelșugat, colindele și clinchetele de clopoței, mirosul proaspăt de brad, dar și de cozonaci, nerăbdarea așteptării darurilor sub pomul de Crăciun, toate acestea creând o atmosferă de basm, liniște sufletească și iubire.
Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei; este ocazia când toți se reunesc, părinți, copii, nepoți își fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credința că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. Din păcate astăzi, datorită faptului că totul este din ce în ce mai secularizat și modernizat, Crăciunul a devenit doar o poveste!
O poveste, mai ales, cu iz comercial! Cu mii de reclame, spoturi de tot felul și comentarii pe măsură. De la an la an, la noi în România, Sărbătoarea Nașterii Domnului a suferit și suferă modificări , mai ales datorită contextului politic. Acum, fiecare dintre noi, românii ar trebui să încerce să recâștige o parte din identitatea specifică acestei tradiționale sărbători. Dar cum? Prin reclame desuete cu te miri ce imagine le însoțesc, cu oferte ce, practic, n-au nimic comun cu Marea Sărbătoare, cu refrene muzicale și cu poezii trăsnite și chiar cu glume ce-l prezintă pe Moș Crăciun cam…zurliu (ce blasfemie!) etc. toate oferite cu dărnicie și cu cca DOUĂ LUNI înaintea Sărbătorii, de către majoritatea televiziunilor!
De ce aceste practici, cui folosesc?! În afara presupusului câștig pur comercial sau de rating, nimănui! De ce oare ne-am cam obișnuit să amestecăm sărbătorile într-un melanj al câștigului comercial? Haideți să recunoaștem că de ani buni, mai toate sărbătorile, fie religioase sau nu, se rezumă la noi, doar la… mâncare și băutură! Și, cum tot spun (tot pe la tv-uri)unii, nu puțini la număr, distracție cât înghite! Ce înțeleg aceștia prin distracție e cam greu de explicat dar nu și de răspuns: băutură, dans(oare?!), de fapt, o bataiala continuă, eventual ceva conflicte pe teme amoroase și cam atât!
În asemenea împrejurări mai poate fi vorba de o anume semnificație a sărbătorii pe care, zice-se c-o… sărbătoresc?! Categoric, nu! Nu pentru că, tot de ani buni, mulți dintre noi, “stimulați” și amăgiți de reclamele video, în exclusivitate comerciale, oferite în avans de ordinul lunelor pe toate canalele și mijloacele, am cam uitat (sau încă n-am aflat!) de adevăratele semnificații pe care le incumbă și le degajează (transmite) fiecare sărbătoare în parte! Părerea mea (și cred că nu numai) este că ar fi totuși cazul să revenim la adevărata cale, la rostul și mesajul fiecărei sărbători! Să ne reamintim în treacăt (ca ceva neplăcut) de anii când, cu sau fără voia noastră, îl tranformasem pe Moș Crăciun în banalul …Moș Gerilă, sărbătorit prin acele celebre si de tristă amintire, reuniuni tovarasesti sau seri la discotecă, dar …fără mancarica și doar așa, cu nițică băuturica pe șestache!
Erau și le organizau (oare cine?!) tocmai pentru a ne abate de la adevărata semnificație a tradiționalei sărbători creștine! Acum, în zilele și anii care-i trăim, cine ne mai oprește?! Poate, fără a fi verdict, tocmai reclamele și zarva mult prea de devreme până la Marea Sărbătoare a Nașterii lui Iisus! Mai este, probabil, și o altă explicație. Ceva mai comică! Obișnuiți, probabil (unii dintre noi), cu acele planuri megalomanice realizate mereu înainte de termen, ce ne-am zis; hai,fraților și cu Crăciunul (și cu oricare altă sărbătoare)…tot înainte de termen! Lăsând însă glumă în negura vremurilor, este timpul să fim acum ceva mai realiști și să acordăm fiecărei sărbători atenția, cinstea și semnificația cuvenite! Este, cum cred că se știe, și-un dicton: fiecare (lucru, sărbătoare etc.) la locul și la timpul sau!
Marc Ciubotaru
